Deschide-ţi mintea şi vei avea ocazia să înveţi

Joseph Shiele e tuns ca un soldat din marina americană. Poartă o cămaşă cu mâneci scurte şi pantaloni de stofă, dar arată atât de diferit de imaginea pe care o avem despre profesori, încât îl suspectezi că este la fel de meticulos în sala de forţă, cum este şi în sala de clasă. Cu câteva minute înainte de curs îşi verifică pedant notiţele şi ridică din când în când privirea în amfiteatru să vadă dacă au sosit toţi studenţii. Deşi priveşte uşor încruntat, are o voce caldă, în contrast cu aspectul său viguros, de parcă şi-ar controla atent inflexiunile ca să capteze cât mai bine atenţia.

Experienţă şi leadership

Shiele a acumulat o experienţă notabilă lucrând pentru Ford Motor Company şi Căile Ferate Naţionale Canadiene, şi a fost responsabil de instalarea unor birouri internaţionale de distribuţie pentru firme localizate în Canada, SUA şi Mexic. Pentru Ford a început să lucreze când avea numai 16 ani, la linia de asamblare, renunţând la liceu, deşi avea rezultate foarte bune la învăţătură. Apoi a continuat să avanseze în cadrul companiei, dar şi-a dat seama că nu vrea să se limiteze la acel tip de experienţă pentru tot restul vieţii şi s-a întors la şcoală să înţeleagă cum funcţionau lucrurile. Îşi dorea să lucreze la ceva mai important, într-un domeniu în care să aibă mai mult impact. După studii, a intrat pentru aproape trei ani în Marina Militară Canadiană, gândindu-se că avea nevoie de o nouă provocare. Acolo a învăţat să ia viaţa în serios, mental şi spiritual. A învăţat să fie responsabil faţă de el însuşi şi de ceilalţi. „Nu-i poţi ajuta pe ceilalţi, dacă nu eşti tu însuţi puternic.“ A fost detaşat în Bosnia în perioada războiului din Balcani, prilej cu care a intrat în contact cu diferite culturi, a făcut faţă diferitelor conflicte şi a înţeles că trebuie să fie deschis în faţa lumii. La Căile Ferate Canadiene s-a angajat în anii ,90, după studiile de MBA, într-o perioadă dificilă pentru companie. A trebuit să se ocupe de reducerea de personal şi de desfiinţarea unor departamente. Compania trecea prin schimbări fundamentale, iar Shiele, care atunci avea numai 27 de ani, încerca să se confrunte cu problemele, în condiţiile în care acestea se instalaseră până să vină el. El voia să înveţe cum ar putea să le preîntâmpine, nu doar cum să le rezolve. Şi-ar fi dorit să îi poată preveni pe acei manageri tineri să nu facă greşelile pe care le făceau şi care cauzaseră problemele pe care acum le aveau. Astfel că s-a întors la şcoală să îşi ia doctoratul. Era convins că sunt metode mai bune de a gândi şi de a face lucrurile. În paralel, şi-a continuat propria afacere de consultanţă, a ţinut seminarii pentru companii şi a continuat să înveţe şi să meargă mai departe. Dar nu îşi dorea să lucreze la fel ca toţi consultanţii, adică mergând la o companie şi spunându-le managerilor ce trebuie să facă. Îşi dorea să îi ajute pe oameni să fie capabili să ia ei înşişi decizii pe cont propriu.

De meserie profesor

Profesorul Shiele a finalizat un MBA la Şcoala de Afaceri Wilfred Lauriers, un doctorat în Managementul operaţiunilor în cadrul Universităţii Western Ontario Richard Ivey School of Business (sectorul de Achiziţii şi managementul lanţului logistic) şi a urmat studii post-doctorale la Şcoala de Afaceri Harvard şi la Şcoala de Management Kellogg din Chicago. Traseul educaţional i-a dat ocazia să înveţe şi să înţeleagă mai mult, să îşi dezvolte capacitatea de a împărţi cu ceilalţi ceea ce ştie şi să predea la un nivel educaţional ridicat. A studiat afacerile şi funcţionarea lor în cele mai mici detalii şi îi place atât de mult să predea, încât ar face-o şi pe gratis. Chiar dacă s-ar afla deja într-un punct în care nu şi-ar mai face griji pentru bani, chiar dacă ar câştiga mâine la loterie, ar continua să facă acelaşi lucru, pentru că sala de clasă „este locul care îi aduce cele mai multe satisfacţii“. Pe tabla din amfiteatru, imaginea videoproiectată anunţă titlul cursului numărul #3: OPERATIONS AND SUPPLY CHAIN MANAGEMENT. La ora 18:00 fix cursul începe şi toată lumea primeşte câte un memory stick. Profesorul întreabă dacă „au avut ocazia să se uite pe cursul trecut“, de parcă s-ar adresa unor amici cam sensibili. Uneori se aşază pe banca din primul rând, alteori se plimbă printre rânduri şi încearcă să-i facă pe toţi să participe. În sală e foarte cald, astfel că, din când în când, deschide ferestrele, pe care le închide numai după câteva minute, de parcă s-ar teme să nu fie curent.

Un fel de edutainer

Cea mai mare satisfacţie a profesorului Shiele este să-şi vadă studenţii învăţând, dar nu oricum, ci cu entuziasm. Îi place să-i observe când realizează că pot pune în practică ceea ce învaţă şi când îşi dau seama că munca grea pe care o depun la şcoală le va aduce rezultate. Ca orice profesor pasionat, păstrează legătura cu foştii studenţi, cu care uneori schimbă mailuri să afle cum se descurcă, ce au învăţat şi ce au reuşit să aplice în afacerile lor. Mulţi dintre ei sunt manageri, iar alţii au ajuns directori care ocupă funcţii de conducere în companii mici sau medii. Shiele predă în România de nouă ani, încă de la începutul programului de MBA Româno-Canadian. Stă aici, efectiv,18 sau 21 de zile, în funcţie de perioada anului de predare. De-a lungul timpului a observat o creştere semnificativă a calităţii studenţilor şi când spune calitate, se referă la nivelul lor de interes şi dorinţa de a învăţa, dar şi la backgroundul tot mai consistent şi la poziţiile mai importante din care vin. În orice caz, îi place să predea studenţilor din România, exact cum îi place să predea studenţilor din SUA, China sau de oriunde altundeva.

„Când îţi place ce faci, devii pasionat şi te implici tot mai mult“, spune Shiele. Meseria de profesor solicită răbdare, abilitatea de a fi flexibil cu oamenii şi abilitatea de a lucra cu personalităţi diferite. „Şi să înveţi de la oameni la fel de mult pe cât încerci să îi înveţi pe ei, astfel încât să înţelegi de unde vin şi să îţi poţi ajusta metodele de livrare a materiei în funcţie de nevoile lor.“ Într-un fel, crede că a devenit ceva ce el numeşte edutainer. „Comunici idei, teorii, cele mai bune practici, moduri de gândire, iar dacă o faci într-o manieră amuzantă şi plăcută, studenţii sunt de departe mai receptivi şi mai deschişi“, spune Shiele. „Dacă mă văd că sunt entuziast faţă de un curs devin curioşi şi vor să afle motivul.“ Treptat, studenţii săi de MBA încep să înţeleagă cursul şi devin la rândul lor entuziaşti, iar acela este exact momentul în care procesul de învăţare are loc. Meseria de profesor l-a învăţat să nu presupună niciodată că ştie suficient. Odată ce presupui că ştii totul, te opreşti din învăţat, iar învăţarea este un proces fără sfârşit. „Odată ce ai încetat să înveţi, ai încetat să mai reprezinţi o valoare pentru oricine.“

În amfiteatrul din clădirea de pe Calea Griviţei studenţii sunt în plină formă. Câţiva sunt foarte activi şi intervin neanunţaţi, întrerupându-şi profesorul, lucru pe care Shiele abia îl aşteaptă. Alţii sunt mai rezervaţi şi preferă să asiste şi să noteze, zicând în glumă că şi-ar da demisia dacă ar fi puşi într-o astfel de situaţie. Se discută despre estimări, statistici şi predictibilitate. Se discută despre indicatori, şomaj, PIB, inflaţie şi alte lucruri tehnice. Şi cu toate că este un curs teoretic, combinarea lui cu exemple reale, pe care le pricepe toată lumea, fac ca atmosfera să aibă mai degrabă un caracter practic, decât unul tehnic.

Articol preluat din Revista Cariere de iunie. Pentru detalii legate de abonare, click aici