De la „struț” la „cel ce învață permanent”. Tu ce tip de persoană ești?
1. Struțul: este cel care știe puțin și îi pasă și mai puțin. Evident, fiecare dintre noi suntem struți, în anumite domenii. Eu, de exemplu, recunosc că știu extrem de puține lucruri legate de istorie, însă sunt liniștită în această privință… Mai rău este atunci când se întâmplă în viața de zi cu zi, în legătură cu lucrurile care au legătură cu noi, sau cu job-ul nostru. Un manager care stă într-o zonă de confort cu un diametru foarte mic și este OK cu asta, argumentând „așa sunt eu!” mi se pare un model al eșecului.
Struții sunt cei cărora le pasă foarte puțin de feedback, îl ignoră atunci când îl primesc și au o dorință minimă de a se schimba sau adapta unor noi situații. Struților, oricâte cursuri de leadership sau ore de coaching le-ai „băga pe gât”, șansele să se schimbe vor rămâne mici până în momentul în care ei vor decide că este nevoie să facă o schimbare. Până atunci, înoată încet și calm în ape călduțe.
2. Entuziastul: Pe entuziaști îi recunoaștem fie în job-uri noi, fie abia ieșiți de pe băncile facultății. Undeva după vârsta de 30 – 35 de ani entuziasmul scade, chiar și atunci când ne schimbăm serviciul. În afară de entuziasmul tinereții, există nevoia de a învăța lucruri noi din cauza faptului că simțim că job-ul nostru depinde de acest lucru.
Îi iubesc pe entuziaști, orice vârstă ar avea ei; faptul că își doresc să învețe – chiar și doar pentru a da bine la noul job – îi scoate din mulțimea gri a celor blazați. Însă există, printre ei, și unii prea entuziaști. Sau, mai bine zis, dornici să învețe prea multe. Merg la nenumărate cursuri de dezvoltare personală și profesională, citesc zeci, sute de cărți despre tot felul de lucruri, dar, de mers pe o cale a lor… mai puțin… Învățatul ăsta este bun la ceva, cu condiția să îl punem în practică!
3. Cel care știe tot: Spre deosebire de struț, acesta are destule cunoștinte și abilități pentru a fi de succes. Însă se mulțumește cu ceea ce „a prins” acum 10 ani sau cu talentul înnăscut pe care îl are și, pentru că i-a ieșit de câteva ori devine arogant, închis la minte și critic. S-ar putea, în unele cazuri, să fie foarte buni în ceea ce fac acum, însă dacă s-ar schimba, fie și cu câteva grade, actuala situație, le-ar fi foarte greu să facă față și ar blama tot ceea ce este nou și s-ar opune schimbării cu toată puterea.
4. Cel ce învață permanent: Aceștia sunt cei care caută mereu să își îmbunătățească atât cunoștințele, cât și abilitățile. Sunt cei care, căutând dincolo de mediu, comportamente și capabilități, doresc să își schimbe paradigmele limitative ce le mărginesc viața sau job-ul sau business-ul într-o latură sau în alta și fac o schimbare majoră la nivel de atitudine ori de câte ori este nevoie. Managerii de acest fel sunt în mod natural curioși și sincer interesați de ceea ce mai este nou.
Totodată, aceștia sunt și cei care își ascultă cu adevărat subalternii și colegii. De ce? Pentru că ei cred că orice experiență este una de învățare. Pun întrebări, au curajul să își arate neștiința atunci când este cazul și își construiesc pas cu pas viitorul știind foarte bine către ce se îndreaptă. Știu în primul rând cine sunt și ce rol au, atât în organizație, cât și „pe pământ”. Cer și oferă feedback și își adaptează comportamentul în conformitate cu răspunsurile primite.
Tu pe unde te situezi? Dar managerul tău? Ai recunoscut colegi, clienți sau angajați de-ai tăi printre modelele de mai sus?
Dana Burghel – Work–Life Balance Coach
Oblio Learning – authentically different