De ce nu pot spune „NU”

Un „NU” pozitiv poate crește șansele unei comunicări eficiente, este un mod de a te face respectat prin precizarea propriilor limite, de a fi sincer cu tine și de a-ți conștientiza propriile dorințe.

Cu toate acestea, în lumea întreagă, există o „comunitate” a celor care susțin că nu pot să spună „NU” indiferent dacă au de făcut munca în locul unui alt coleg, de acceptat o invitație care nu le face plăcere, dacă li se cere să împrumute bani deși știu că nu-i vor mai primi înapoi sau de stat peste program deși își programaseră ceva foarte important după orele de muncă.

Poate cu toții ne-am regăsit la un moment dat într-una dintre situații și poate că, pentru moment, alegerea a fost aceea de a accepta aceste situații din diferite motive. Dar dacă momentele de acceptare se repeta și nu putem să facem nimic să schimbăm rezoluția situațiilor, nu îndrăznim să adoptăm un punct de vedere diferit, nu ne simțim în stare să ne exprimăm dorințele, atunci putem vorbi de o neputință de a face față presiunilor și obligațiilor de tipul „trebuie să accepți totul” sau, mai degrabă, „nu trebuie să refuzi nimic”.

Mai clar, vorbim despre neputința de a spune „NU”, acea neputință care te frustrează, te aglomerează, te face să te simți mai puțin important, inferior, mai sensibil la tot ceea ce te înconjoară și mai vulnerabil decât toți ceilalti. Este acea neputință care te face să te devalorizezi și să ajungi chiar să te judeci negativ.

Dacă te devalorizezi ca persoană, evident că îți vei devaloriza și propriile nevoi, dorințe și vei acorda o mai mare valoare celor pe care ceilalți le au.

Vei evita să ai inițiative, îi vei lăsa pe ceilalți să ia decizii pentru tine până când vei ajunge să simți că nu mai ai control asupra ceea ce se întâmplă.

Dar, e posibil, să te saturi și să ajungi în momentul T în care conștientizezi că viata ta ar fi mai bună, că tu te-ai simți mai plin de încredere dacă ai putea pronunța acest cuvânt și dacă te-ai decide să schimbi ceva. Dar cum să faci? Ai tăcut atâta timp și acum… cum să începi?

Faptul că recunoști că nu îți este ușor să spui „NU” și faptul că vrei să schimbi ceva sunt pași esențiali, dar nu suficienți pentru că schimbarea să se producă. Bineînțeles că nu vei putea corecta acestă neputința de a spune „NU” de la o zi la alta. Orice schimbare a obișnuințelor și comportamentului presupune răbdare și timp, și, mai mult decât atât, presupune înțelegerea cauzelor care au dus la instalarea acestor obișnuințe.

Ce ne împiedică să folosim acest „NU”?

Unul dintre motive ar putea fi educația, care de multe ori încurajează pasivitatea și produce indivizi disciplinați și supuși; „Nu se cade” sau „Nu am dreptul” sunt doar două exemple de discurs interior care determină prezența imposibilității de a spune „NU”.

Oboseala poate influența dispariția acestui cuvânt din răspunsul pe care îl oferim. Un „NU” spus necesită argumentare și o păstrare pe poziție suficient de fermă, iar un anumit grad de oboseală poate determina dorința de a evita acestă „muncă” de apărare a propriilor punctele de vedere.

Dar, de cel mai multe ori, atunci când vorbim de imposibilitatea constantă de a spune „NU”, temerile sunt adevăratele cauze.

– teama de a nu-l răni pe celălalt – simți că porți răspunderea de a fi făcut rău celuilalt și astfel simți că te supui riscului de a fi măcinat de vină

– teama de a nu fi criticat – cine critică este expus criticii și astfel va trebui să te aperi atunci când vei fi pus în discuție. Și dacă nu reușesti, vei fi umilit și batjocorit.

– teama de conflict – crezi că un „NU” spus de tine îl va face pe celălalt să se simtă atacat și automat va declanșa conflictul. Mergând pe acest fir, probabil că vei simți teama că celalalt te va respinge,te va evita,renunțând să fie alături de un individ atât de neprietenos. Sau, mergând în altă direcție, poți să te temi de răzbunarea celuilalt.

Teama de a pierde oportunități, prin închiderea ușilor în fața unui om atât de rău și egoist cum vei ajunge să te consideri, teama de a dezamăgi, teama de a fi perceput ca egoist pot fi motive la fel de plauzibile de a accepta lucruri care contravin cu punctele tale de vedere, cu nevoile și cu dorințele tale.

E adevărat că teama poate avea, la urma urmei, un rol protector: ne poate apăra de pericole și ne poate spori șansele de supraviețuire. Dar de cele mai multe ori, temerile noastre nu își fac apariția în situații extreme în care vorbim de supraviețuire ci sunt mai degrabă iraționale.

Pentru a putea schimba ceva, e important să identifici ceea ce te împiedică cu adevărat să spui ceea ce crezi, să conștientizezi ceea ce te ține în loc de la a acționa așa cum ți-ai dori, să evaluezi fiecare situație la justa ei măsură și să îți afirmi constant voința de a face lucrurile diferit.

Sunt Iulia Nechita, psiholog și trainer, și cred cu tărie că oricine poate să fie și să facă orice atât timp cât își dorește suficient de mult, muncește și crede în visul său.

Experiența acumulată atât în mediul organizațional, cât și în colaborarea cu companii de consultanță, m-a ajutat să creez programe în care oamenii și-au conștientizat resursele personale și potențialul, s-au dezvoltat personal și profesional și au descoperit că atitudinea este cea care face diferența și care te poate transforma într-un învingător.