Dan Berteanu: „Trainingul, aşa cum îl ştiam, e în faliment“
Nu pentru că nu am o părere, cu toţii avem una. Nici pentru că sunt un adept al credinţei că ”singurul lucru predictibil este impredictibilul” care, după ce Nassim Nicholas Taleb a publicat Black Swan, a devenit un fel de mantra a scrierilor din presa de business.
Am decis să nu-mi dau cu părerea despre viitorul industriei pentru că am realizat că nu foloseşte nimănui. Este doar un exerciţiu de imaginaţie semidoct, pe care îl practicam şi eu în trecut. V-aş fi spus platitudini şi truisme din care nu aţi fi învăţat nimic. Sau aş fi debitat elucubraţii pentru care, după ce aş fi realizat că ”am dat-o de gard”, aş fi găsit justificări logice. E ca în bancul cu doctorul ginecolog şi caietul de notiţe. Doctorul le spunea viitorilor părinţi ce sex va avea nou-născutul, doar pe baza experienţei şi fără a folosi ecograful! Numai că nota în caiet exact inversul afirmaţiei. Indiferent de situaţie, la final avea întotdeauna dreptate. Dacă ieşea fata, doctorul spunea : “V-am spus eu!”, iar părinţii plecau uimiţi de acurateţea previziunii doctorului şi se felicitau că l-au ales pe el. Dacă ieşea băiat, doctorul avea caietul ca dovadă că a prezis bine, iar părinţii plecau convinşi că au înţeles greşit şi îşi spuneau că, în fond, şi băieţeii pot să poarte body si ştrămpei roz.
Aş vrea însă să vă împărtăşesc ce ni se întamplă nouă de ceva vreme şi ce sperăm că ni se va întâmpla în continuare. Suntem într-o piaţă de training aflată astăzi, în sfârşit, într-o fază de transformare.
Săptămâna trecută m-am întâlnit cu toţi colegii mei care conduc operaţiuni AchieveGlobal în Europa, Asia, Africa, Canada şi USA.. În majoritatea operaţiunilor, ca şi la noi, anul 2011 a adus o creştere a vânzărilor, ceea ce a reprezentat motiv de bucurie şi băutură. Pe lângă asta, colegii mei mi-au confirmat tendinţa de sofisticare şi schimbare a proiectelor în care suntem implicaţi şi pe care noi am simţit-o pe propria piele în operaţiunile din CEE pe care le coordonez.
Pentru o perioadă mare de timp, organizaţiile au neglijat faptul că oamenii nu mai vin în sala de curs cu o dorinţă de a învăţa lucruri noi şi a-şi schimba comportamentul după aceea. Astfel, un număr semnificativ de organizaţii au început să fie îngrijorate şi deranjate de faptul că oamenii ştiu dar nu fac. Pot dar nu vor. Pe cale de consecinţă în proiectele în care am fost implicaţi nu a mai fost vorba despre a echipa oamenii cu noi cunoştinţe şi abilităţi, ci mai degrabă a fost despre a le schimba atitudinea şi de a-i determina să le folosească pe cele pe care le-au învăţat. Sau a fost vorba despre a contribui la regândirea mecanismelor şi proceselor organizaţionale şi a modului în care acestea susţin învăţarea şi transferul acesteia în practica. Vă sună familiar?
Această schimbare a aşteptărilor pe care organizaţiile le au de la furnizorii de training şi consultanţă generează din punctul meu de vedere necesitatea unei schimbări de filozofie şi model de business. Trainerul carismatic care ţine sala în priză pentru două zile nu mai este un factor de diferenţiere. Este o aşteptare standard. Conţinutul de calitate, bazat pe bune practici, şi-a pierdut din importanţă pentru că internetul a modificat semnificativ paradigma proprietăţii intelectuale (sper că va continua s-o facă cu sau fără ACTA!). Ceea ce am observat că a crescut semnificativ ca importanţă în ochii clienţilor este:
1. Abordarea sistemică care ia în considerare nevoile profesionale şi personale ale tuturor părţilor implicate (participant, managerul participantului, administratorul proiectului, „owner”-ul proiectului şi echipa de proiect AchieveGlobal). Ea are ca punct focal de premisă că toate aceste părţi trebuie să ştie care sunt obiectivele proiectului, să le pese de aceste obiective şi să primească resursele cu care să poată să le îndeplinească.
2. Construirea unui proces de transfer care să ia în considerare activităţile şi iniţiativele premergătoare, din timpul şi anterioare programelor de training. „Implicarea liderilor sau managerilor de top este esenţiala” este deja un clişeu. Un discurs sau un e-mail de poziţionare la început de program nu mai face diferenţa. Schimbarea de filozofie este ca întrebările la care firmele de training şi consultanţă trebuie să răspundă sunt „Cum să transferăm participanţilor sentimentul de proprietate a proiectului?”, „Cum să construim sentimentul de apartenenţă la proiect şi să creştem prestigiul acestuia?”
3. Un grad mare de personalizare şi flexibilitate a programelor de training precum şi îmbinarea unor vehicule de livrare foarte diverse (studii de caz, filme, cărţi, implicarea în proiecte transversale, învăţarea prin predare, învăţare experienţială, învăţare în job, coaching şi mentoring, dezbateri, job rotation, programe de internship). Folosirea role-play- urilor sau a exerciţiilor de conexiune din cadrul programelor este decrepită. ”Cum putem face procesul de învăţare ]n sala de curs transcendental, astfel încât să continue după aceea pentru că participanţii şi-o doresc?” este întrebarea ce trebuie să-şi găsească răspuns.
Cum şi când se va termina această transformare a industriei de training şi consultanţă nu ştiu. Nimeni nu cred că îşi poate imagina măcar. De ce nu s-ar putea ca în 20 ani, în drum spre casă, să ne oprim la staţia cu orice ne va alimenta maşinile, să ne băgăm un cablu în cipul din cap şi să primim un mini modul de training direct în memoria de lungă durată? Toate astea în timp ce ne verificăm e-mailurile holografice? Nu vi se pare că încet dar sigur ceea ce consideram cândva a fi ficţiune devine azi realitate? Mă întreb uneori ce-ar spune Asimov dacă ar vizita târgul de robotică de la Tokio.
Din punctul meu de vedere, industria de training şi consultanţă este afectată încă marginal de avansul tehnologic. Undeva aiurea, în timp ce dvs. citiţi articolul meu, cineva are o idee despre cum să construiască o nouă realitate în această industrie. Sunt convins că ni se pregăteşte ceva. Până când ne va lovi, putem doar să ne bucurăm, aşa cum spunea un coleg, că suntem într-un business relevat în care putem să influenţăm în bine viaţa oamenilor.
