Dan Berteanu: România, nervoasă și gri
Gri ne sunt străzile pline de gropi și zapadă murdară pietrificată de sub care au reapărut pet-urile și mormanele de gunoi. Gri ne sunt majoritatea câinilor comunitari de care nu se ocupă nimeni și care seara se transformă în haite furioase. Gri ne sunt încă majoritatea blocurilor neizolate termic, băncile din școli, cearceafurile din spitale, uniforma poliției și sălile de judecată.
Gri ne este mediul de afaceri plin de combinațiile oneroase ale „firmelor de succes” din mediul privat care fac afaceri cu statul. Gri ne sunt publicațiile în care citim despre organizații, antreprenoriale sau corporatiste, care „se laudă” cu succesul nu-știu-cărui produs, proces de restructurare sau sistem informatic, dar au angajați care scriu pe desprefirme.ro că „afară-i vopsit gardul și-năuntru-i leopardul”. Gri sunt companiile unde a fi flexibil înseamnă să fii simpatic și să-i mulțumești pe cei din jurul tău, a fi disciplinat înseamnă să respecți cu sfințenie regulile și procedurile ca să nu fi de vină, a fi bun executant înseamnă să-i ceri acceptul șefului înainte de a face vreo mișcare și în general trebuie să-ți aperi… spatele… pentru că greșeala, oricât de mică, este aspru pedepsită, iar reușitele sunt fie trecute cu vederea, fie asumate de alții.
Gri ne este și politica în care principiile și valorile morale lipsesc aproape cu desăvârșire, iar trădarea, lipsa de etică și „datul cu capu’ în gură” sunt atribute cu valoare de simbol. Oamenii gri au cerut să se facă foamea pentru stabilitate macroeconomică, să împrumutăm pentru investiții în infrastructura care nu se văd și să muncim din greu pentru speranța de mai bine, timp în care ne-au călcat în picioare drepturile individuale și demnitatea. Noi am tratat superficial și mioritic valori ca moralitatea, integritatea, bunul-simț sau curtoazia, așa că ne-am trezit înecați de gri, sacrificându-ne pentru ”binele comun” și o majoritate care astăzi nu mai știm pentru cine strigă ”jos” și pentru cine strigă ”sus”.
Și-mi vine să vă întreb dacă ați văzut cumva „Unthinkable„? Este un film cu Samuel L. Jackson, dur și plin de alb și negru construit pe baza conflictului moral dintre utilitarismul lui Bentham și imperativul categoric al lui Kant.
Dacă nu l-ați văzut, vă rog să presupuneți că sunteți șeful CIA și știți că aveți în fața voastră un terorist, care recunoaște că a plasat în oraș un numar de trei bombe nucleare. Dacă bombele explodează vor ucide câteva milioane de oameni. Inclusiv pe voi și familia voastră. Aveți la dispoziție mai puțin de 48 de ore să faceți ceva.
Cât de departe ați fi dispuși să mergeți ca să aflați unde sunt bombele? Adică, ați autoriza ca teroristul să fie torturat până când furnizează informația? Ați spus da? Dar dacă nu aveți pe cine insărcina, ați face-o cu mâna voastră? Dacă și acum ați spus da, sper că după un minim moment de gândire, raționamentul este probabil că binele făcut unei majorități justifică răul făcut unui individ. Balanța înclină în favoarea milioanelor de oameni. Mai ales în situația în care individul este malefic și a ales să facă rău unor oameni nevinovați!
Din nefericire pentru voi, teroristul nu cedează, iar timpul până când bombele vor exploda se scurge inexorabil. Într-o stare de presiune crescândă aflați că teroristul are familie, soție și doi copii. Pentru binele milioanelor de oameni condamnați să moară dacă nu dezamorsați bombele, ați autoriza ca cei doi copii ai teroristului să fie torturați în fața lui și a soției până când acesta va furnizeaza informațiile despre locația bombelor? Dar dacă nu aveți pe cine însărcina, ați face-o cu mâna voastră? Pentru voi unde se termină griul și începe negrul? Ce este alb?
Vedeți, chiar dacă nu în situații atât de radicale, suntem zi de zi puși în fața unor alegeri despre cum să ne comportăm. Și anul asta avem iar alegeri. Locale și parlamentare. În jurul nostru lumea se scutură de gri, își îndreaptă cocoașa și își strigă dorința de gândire în alb și negru. Lipsa gandirii în alb și negru condamnă la o viață gri. Cred că pentru a putea fi toleranți, noi românii, trebuie înainte de toate să avem o foarte clară definiție pentru și o foarte solidă poziție față de… alb și negru.
Anul asta, într-o lume mai colorată și gălăgioasă ca oricând, premiul Oscar a fost câștigat de „Artistul”. Un film mut, în alb și negru. Poate e un semn!
