Cum motivăm antreprenorii români într-un mediu neprietenos
Această concluzie se desprinde din orice unghi ai privi: cultura legată de antreprenoriat, educaţia, accesul la finanţare pentru startup-uri, aspecte de reglementare şi taxare pentru afaceri la început de drum, ajutorul oferit de asociaţiile specializate în susţinerea antreprenoriatului – conform studiului Ernst & Young, Antreprenorii vorbesc, lansat acum câteva zile. Într-o asemenea măsură, încât începi să te întrebi dacă cei care încearcă ceva pe cont propriu la noi se luptă cu morile de vânt.
Cel mai important indicator care ne spune dacă antreprenoriatul face sau nu parte din ADN-ul unei ţări este percepţia eşecului. În România, doar 12% dintre antreprenori consideră că eşecul în afaceri este perceput de ceilalţi ca o oportunitate de învăţare. Acest rezultat ilustrează sentimentul pe care îl au cei care s-au gândit vreodată la o iniţiativă pe cont propriu în România.
Puţini sunt cei care i-au susţinut, mulţi sunt cei care i-au considerat idealişti sau i-au ignorat pe antreprenori în anii '90 şi chiar anii 2000. Între timp, tinerii nu mai visează neapărat la un job bine plătit după ce termină facultatea şi ideea construirii unui business de la zero devine din ce în ce mai acceptabilă.
Dincolo de imaginea încă negativă de care au parte antreprenorii din România, văzuţi de multe ori ca nişte visători care nu vor ajunge prea departe, antreprenoriatul începe să prindă aripi. Concluziile studiului citat pot părea descurajatoare dacă le considerăm în termeni absoluţi sau relativ la indicatorii din alte ţări. Cu toate acestea, în curricula de liceu există deja din anul 2010 o materie dedicată educaţiei antreprenoriale, iar MBA-urile sunt o formă de educaţie din ce în ce mai mainstream. Ceea ce e deja un semn bun şi nu e singurul.
Dar cum putem cataliza această transformare? Poate cel mai la îndemână efort este încercarea de a-i inspira pe alţii să aleagă antreprenoriatul. Pare dificil să joci rolul de muză, dar povestirea propriilor experienţe, atât bune cât şi mai puţin fericite, în cluburi de antreprenori sau în media poate însemna doar un telefon şi (la limită) două ore rupte pe săptămână din propriul program.
Pentru că am vorbit despre cluburi de antreprenori, aceasta este o altă soluţie prin care antreprenoriatul poate deveni mult mai relevant pentru cei din jur, inclusiv pentru guvernanţi. Coagularea în asociaţii în care unii antreprenori pot fi mentori pentru învăţăcei şi în care se poate face schimb de know-how este şi ea o iniţiativă la îndemână ca implicare personală şi cost. Nu mai vorbim despre ceea ce ar putea face guvernul pentru a activa spiritul antreprenorial prin educaţie şi promovarea atitudinii antreprenoriale în mod continuu, încă de la grădiniţă şi până la terminarea facultăţii.
Aceste iniţiative mici dar cu efect major devin evidente în momentul în care ne dăm seama că succesul nostru este şi al celorlalţi şi invers. Deşi trăim într-o societate care nu valorizează în mod deosebit antreprenoriatul, faptul că unii dintre noi au reuşit aici ca antreprenori se datorează inclusiv acestei societăţi. Aşa cum spun mulţi antreprenori din alte ţări, avem datoria să oferim ceva înapoi. Poate ar trebui să ne gândim la faptul că un număr mai mare de business-uri ar însemna mai multă prosperitate şi mai mulţi clienţi pentru propria afacere.
Mihaela Matei
Consultant Senior, Departamentul de Asistenţă în Tranzacţii
Ernst&Young România