Cum e profesia de… tunner: Gabriel Onofrei, omul care face „chirurgie plastică” pe mașini

Peste 300 de trofee și numeroase medalii a strâns Gabi Onofrei în cei 20 și ceva de ani de când a decis să lase în urmă școală și familie pentru a-și urma pasiunea pentru tot ce are roți. La 17 ani, după 10 clase de liceu s-a smuls din viitorul pe care familia îl întrezărea pentru el – acela de inginer constructor – pentru a face tuning de mașini și a le conduce apoi în competiții.„Am renunţat la liceu. Era unul cuprofil mecanic şi eram fruntaş la partea de ateliere, în schimb la învăţătură eram … mai puţin. Nu că n-aş fi avut capacitatea de a învaţă -nu mi-a plăcut, pur şi simplu. Părinţii mă îndrumau să fiu inginer, dareu am avut pasiunea pentru maşini şi am vrut să construiesc maşini. Visul meu era să lucrez cu maşini. Şi am făcut ce îmi plăcea”, spune Gabriel Onofrei

Pe atunci nu avea nimic, lucra în ateliere unde spune că a fost chinuit, pus să lucreze peste puterile sale și cu materiale nepotrivite. Nimeni nu și-a făcut timp să-l învețe meserie, așa că a învățat singur. „Bineînţeles că am greşit. Au fost maşini pe care le-am refăcut: o dată, de două ori. Dar nu conta. Am avut ambiţia să duc la bun sfârşit ce începusemşi să aduc acea maşină la nivelul pe care mi-l doream. N-am lăsat lucrurile aşa, oricum. N-am fost dintre cei care zic: merge şi aşa. Nu merge, trebuie să fie totul perfect. Şi dacă eu sunt mulţumit, cu siguranţă clientul este foarte mulţumit.”

A petrecut un an și în Germania, lucrând într-un service, dar nu a învățat atât meserie, cât mai degrabă cum să fie riguros și disciplinat. „Era un servicecare mai făcea şi elemente de tuning. Am învăţat acolo foarte multe despre a fi ordonat, am învățat responsabilitatea faţă de serviciu. Lucruri care m-au ajutat foarte mult apoi. De asta se spune «lucru nemţesc», că este foarte bine gândit şi de calitate. Dar n-am putut să rămân în străinătate. Nu pot să rămân, deși am primit oferte să mă duc în Dubai, în Japonia. După o săptămâna deja mă plictisesc, vreau acasă, îmi place acasă, sunt mulţumit cu ce am, cu ce produc. Nu trăiesc pentru bani, trăiesc pentru satisfacţii. Asta e regulă mea.”

S-a întors în țară și, în urmă cu 23 de ani, a închiriat un teren la marginea Brașovului, practic în câmp. „Aici se arunca gunoiul, erau brusturi și urzici, nimic construit în jur. Am făcut o încăpere decâţiva metri pătraţi șifăceam focul într-un butoi să mă încălzesc. În timp ce mătuiam, îngheţa șmirgherul pe maşină.”A muncit singur la început, iar în primii ani i-a fost greu, dar nu a renunțat. Apoi prietenii s-au adunat ușor-ușor în jurul lui, iar mașinile ieșite din mâna lui i-au adus clienți noi. „Rezultatele pe care le-am obținut au fost văzute și așa mi-am făcut o anumită nișă de clienți și am fost apreciat și sunt apreciat și în străinătate. Am vopsit în Dubai, în Japonia. Am lucrat pe partea de curse la mașini, pe partea de tuning, am adus tot timpul ceva nou pe piață, mi-a plăcut să fie unicat, să fie altfel decât restul. Prin asta am ieșit în evidență.” Primii bani adevărați au venit la doi-trei ani de la deschiderea atelierului, când în Brașov au fost aduse din Ungaria tot mai multe Dacii. „Eumodificammaşini și nici nu ştiam că asta se numeşte tuning. Pe partea de performanţă acum 20 de ani nu prea aveai mare lucru de făcut. Dar am făcut foarte multe Dacii când a venit febra Daciilor din Ungaria. Toți samsarii veneau la mine. Până atunci mă cârpisem – veneam pe jos la muncă, n-aveam nici bicicletă, dar voiam să fac maşini.”

900 de ore de muncă pentru o mașină

Gabi și atelierul lui au devenit cunoscuți mai ales pe partea de vopsitorie. Potrivit spuselor lui, de șapte ani folosește vopsea mată, un trend care abia de curând a fost introdus în fabricația de masă de către producători auto precum BMW sau Mercedes. „În România nu era nimeni care să vopsească mat. Eram singurul care făcea asta. Am încercat întâi pe maşinile mele, am făcut experimente. După care am stabilit o relaţie cu o fabrică de vopsele din Germania cu care lucrez și acum. Am fost invitat acolo, au venit şi reprezentanții lor aici, ne-am consultat, am găsit soluţii. Ei îmi trimit componentele și eu îmi realizez singur vopseaua. Este patentul meu.”

Acum își permite să să aleagă doar lucrări pe care nu orice atelier le poate realiza, își selecteze clienții astfel încât preferințele lor referitoare la aspectul mașinii să nu-i afecteze imaginea atelierului. Lucrează cu o echipă mică, de patru oameni, pe care o consideră însă suficientă. „Nu vreau să fac o echipă mai mare pentru că atunci voi avea bătăi de cap mai mari. Îmi este suficient. Muncesc suficient cât să duc o viaţă decentă”. „Suficient” are la Gabi un înțeles special: la transformarea uneia dintre mașini, un Shelby negru mătuit, a muncit 800-900 de ore. Pentru alte mașini a stat și câte 36 de ore în continuu în atelier. Nopți și zile în petrecute îngenunchi, că răni la degete și discuții cu apropiații despre orele petrecute departe de casă. S-a încăpățânat și a refăcut matrițe ca să fie sigur că mașinile ies așa cum și le imaginează: unice. „Am construit cel mai spectaculos Shelby din lume. Caroseria am făcut-o eu – nu găseşti un astfel de pachet la companiile care vând accesorii de tuning.”

Cam 12 – 15 mașini, din țară sau din străinătate, intră în atelier lunar, dar în portofoliu Gabi spune că are și elicoptere, avioane, locomotive, ba chiar și o ambarcațiune aparținând unui om de afaceri. Lucrări care pleacă de la 1.000 de euro şi pot ajunge la 50.000 de euro. „Am făcut maşini de curse pentru mulţi piloţi consacraţi din România şi din străinătate. Vorbesc de partea de caroserie”. Cea mai spectaculoasă comandă a fost refacerea unei mașini care i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu- un Mercedes „coadăde rândunică“.„Maşinaa fost restaurată complet. Pe exteriorarăta așa cum ieșise din fabrică, doar culorile erau altele: roşu cu crem perlat.”

Invitat la cursele de drift din Japonia

Lui Gabi Onofrei i-a plăcut să dea o față nouă mașinilor, una cum nu s-a mai văzut. Dar i-a plăcut și să le conducă. „Condusul și lucratul la maşini sunt legate. Îmi construiesc maşina şi bineînţeles că sunt curios să o conduc. Automat dacă o conduc vreau să fac şi performanţă”. A fost întâi ciclist, vreo 7 ani, dar s-a lăsat când clubul nu a mai funcționat cum trebuia. A trecut la etapa următoare: mașinile. “Am debutat în VTM (raliu de viteză pe traseu montan)unde am ieşit campion, vicecampion, am câştigat o grămadă de titluri de la bun început, de prima oară când m-am urcat în maşina de curse. După care am înaintat în competiţiile sportive automobilistice, raliu, VTM, apoia venit driftul.”
Nu s-a oprit la statutul de concurent, ci a trecutla cel de organizator de competiții. Este fondator al Asociației Române de Drift. „Am făcut tot felul de nebunii cu mașinile pe drumuri publice. Până când s-a strâns lațul şi am fost luat de poliţie. Mi-au interzis o serie de lucruri și am zis: bine, dar am nevoie să mă ajutaţi să le fac legal. Şi atunci am înfiinţat Asociaţia Română de Drift şi am organizat Campionatul Naţional de Drift. Prima oară când s-a organizat, oficial, în România. După 3-4 ani am desfășurat în România și etape ale campionatului european. La una dintre ele a fost invitat și managerul Team Orange din Japonia- cea mai bună echipă de drift din lume, piloţii lor au condus maşinile din filmul Fast and Furios. Nu știam cine e, dar în anul următor m-a invitat în Japonia. Ei sunt foarte buni pe partea mecanică, pe motorizări, dar eu i-am întrecut pe partea de caroserie. Ținem legătura și mă invită anual acolo. Până acum am fost de două ori și am condus pe muntele Episu, unde sunt cele mai mari piste de drift din lume.”

Gabi Onofrei spune că îi place în continuare să facă mașini, să le conducă, dar nu mai e la fel de entuziasmat ca altădată că câștige concursurile. Acum se bucură mai mult să acorde trofee. „Am făcut în aşa fel încât să pot să ofer eu trofee. Am organizat timp de şase ani Campionatul Naţional de Drift şi am fost în postura celui care înmânează trofeele. I-am lăsat pe alţii să vină din spate. Mi se pare că am fost un model pentru foarte mulţi şi din competiţiile sportive automobilistice şi din cei pe care i-am învăţat meserie”. În paralel, lucrările pe care le-a făcut au fost prezentate la evenimente de tuning și au fost apreciate și recompensate. „Nu-miaduc aminte să fi fost vreo competiţie de tuning din care să plec fără un trofeu. Tot timpul am câştigat – cred că 90% au fost pentru«best car» -cea mai bună maşină dintre toate”.
La 41 de ani Gabi este proaspăt tătic- are un băiețel de șapte luni, dar își face timp să îi învețe meserie și să îi motiveze și pe alții. De doi ani este și mentor în Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei, program derulat de OMV Petrom. Lor și altor tineri pe care îi cunoaște ține să le repete: „Nu contează ce faci. Dacă faci din pasiune, totul vine de la sine.”

(acest articol a apărut în numărul 230 – pe luna octombrie al Revistei CARIERE)