Cum dezvolţi o echipă profitabilă – 4 modele utile
Modelul Tuckman. Bruce Tuckman a descoperit faptul că echipele parcurg patru etape de creștere: formare, furtună, normare şi performanță. Grupurile devin cu adevărat eficiente abia când se ajunge în cea de a patra fază. Modelul îi ajută pe lideri să înţeleagă evoluţia echipei şi să o ajute, în funcţie de etapa în care se află, să ajungă la ultima treaptă de evoluţie. Deși aceste faze pot fi ușor observate în grupurile de observaţie, delimitările între etape sunt mai greu vizibile în mediile organizaţionale deoarece acolo grupurile de lucru au deja un scop bine delimitat, roluri bine definite şi o oarecare ordine.
Modelul Hackman. În modelul intrări-procese-ieșiri, realizat de Hackman, intrările sunt materiile prime disponibile pentru un grup sau o echipă și includ membrii echipei, materii prime, echipamente etc. Procesele sunt procedurile sau sistemele formate din membrii echipei care lucrează, ieșirile sunt produsele finale. Modelul este, însă, prea vag pentru a fi de mare folos în organizaţii.
Modelul Lencioni. Patrick Lencioni a dezvoltat un model ce porneşte de la cinci disfuncţii ale muncii în echipă: (a) lipsa de încredere; (b) teama de conflict; (c) lipsa de angajament; (d) evitarea responsabilității; și (e) neatenţia faţă de rezultate. Modelul oferă câteva perspective utile în dinamica echipei și, deși pare să aibă sens intuitiv, în multe cazuri, aceasta este insuficient în corporaţii.
Modelul Curphy și Hogan. Gordon Curphy şi Robert Hogan au elaborat un model pe care l-au denumit „modelul rachetă”. Acesta capitalizează avantajele modelelor anterioare, bazându-se pe cercetarea a sute de echipe,oferind sfaturi practice pentru îmbunătățirea performanței de grup şi de echipă. Modelul rachetă este format din opt componente: context, misiune, talent, norme, angajament (buy-in), putere, moral și rezultate. Contextul se referă la câștigarea acordului din partea membrilor echipei asupra provocărilor cu care se confruntă aceasta. Misiunea este reprezentată de stabilirea obiectivelor echipei și a criteriilor. Talentul se concentrează pe numărul, pe roluri și pe abilitățile membrilor echipei. Normele se referă la regulile prin care membrii echipei trebuie să le respecte şi în baza cărora funcţionează. Angajamentul(buy-in) este dat de creşterea implicarii angajaților. Puterea este legată de dobândirea autorităţii necesare și a resurselor. Moralul ţine de nivelul de entuziasm al echipei și de conflict. Rezultatele reprezintă realizările atinse de echipă.
Modelul rachetă poate fi utilizat pentru a diagnostica funcționarea echipei și pentru a lansa sau construi echipe noi. Acesta poate fi, de asemenea, aplicat pentru echipe şi grupuri care împart aceeaşi locaţie, dar și pentru cele virtuale. Având la bază o serie de cercetări empirice, modelul oferă sfaturi practice pentru îmbunătățirea performanței echipei și de grup, distanţându-se astfel de celelalte modele.
În actualul context socio-economic, difernţa dintre o companie profitabilă şi una care încearcă să supravieţuiască este dată de oameni. Aceştia sunt responsabili pentru inovaţie, dezvoltare, succes în business, dar şi de modul în care conduc procesele în organizaţie, creează produsele, stabilesc strategiile, implementează proiectele. Astfel, din această perspectivă, focusul către dezvoltarea unor echipe profitabile pare mai mult decât justificat. Este necesar!
Iuliana Mânză este PR Specialist în cadrul companiei HART Human Resource Consulting
Pentru mai multe detalii despre HART Consulting click aici.
Mai multe detalii şi chiar şi studii de caz despre cum putem construi echipe profitabile, aplicând modelul lui Curphy şi Hogan, puteţi afla participând la Conferinţa Strategică de HR, organizată de HART Human Resource Consulting și susținută de revista Cariere, ce are ca temă: „Managementul talentelor: cheia pentru un business profitabil”, din 24 octombrie.