Cele cinci niveluri ale emoțiilor în organizații

Există o întreagă discuție despre apariția emoțiilor. Există teorii care spun că acestea apar ca urmare a gândurilor pe care le avem referitor la anumite situații în care ne aflăm și la interpretarea pe care noi (conștient sau nu) o oferim acestor situații. Altele susțin că emoțiile se pot declanșa înaintea evaluării raționale a stimulilor externi și independent de aceștia. Evident că, în funcție de paradigmele stiințifice la care aderă, teoreticienii oferă explicații și interpretări diferite asupra originilor emoțiilor.

Indiferent pe care dintre teorii le preferăm și de abordarea pe care o considerăm cea mai apropiată de perspectiva noastră, cert este că emoțiile sunt prezente în viața noastră atât în plan personal, cât și profesional și, mai important este că, ele ne influențează deciziile și alegerile, atitudinea, comportamentul pe care îl manifestam și chiar și organismul.

Când e vorba de mediul profesional, de cele mai multe ori auzim că la birou nu există emoții, aici lucrurile sunt rationale și nu stau deloc sub umbrela emoționalului. Dar mă întreb cum să nu existe emoții, sentimente pentru că, indiferent de rolul pe care îl jucăm în fiecare moment, până la urmă suntem tot oameni, interacționăm, suntem puși în diferite situații, și putem simți și trăi emoțiile la fel ca și înainte de a deschide ușa biroului.

Emoțiile sunt peste tot cu noi, indiferent dacă le constientizam sau nu, indiferent dacă știm sau nu că lucrurile pe care le facem li se datorează lor sau dacă migrena care tocmai s-a instalat își are originea în ceea ce am simțit la un moment dat.

Ideea că emoțiile joacă un rol important în mediu organizațional nu este neapărat nouă, apărând teorii și studii referitoare la acest subiect încă din anul 2000. Important este ca fiecare dintre noi, de la lider la membru de echipă, să înțeleagă influența trăirilor asupra performanței noastre și, dacă ne referim strict la mediul profesional, asupra performanței profesionale.

Și pentru că primul pas îl reprezintă întotdeauna conștientizarea, am ales să aduc în atenție Modelul celor cinci niveluri ale emoțiilor în organizații dezvoltat de Neal M. Ashakanasy în anul 2003.

Cum reiese din denumire, este un model multinivelar integrat în abordarea emoțiilor în organizații, analiza emoțiilor făcându-se diferențiat, în funcție de comportamentele vizate la fiecare nivel.

1. Nivelul personal (individual) – se referă la diferitele emoții trăite individual, reacțiile afective pe care evenimentele din mediul organizațional le produc la nivel personal. Aceste emoții stau la baza atitudinii pe care o manifestăm față de locul de muncă (satisfacție, angajament față de organizație etc), care conduce la angajarea în comportamente cooperante și productive sau, dimpotrivă, diferite comportamente contraproductive și chiar renunțarea la locul de muncă – în cazuri extreme. În abordarea tradițională a leadershipului emoțional, se consideră că liderii sunt mai stabili din punct de vedere emoțional, ca și influența pe care emoțiile le au asupra lor, și sunt mai puțin afectați pe parte emoțională. În realitate, ei sunt supuși unei palete mult mai mari de evenimente afective interne și externe decât oamenii din echipele lor.

2. Nivelul interpersonal – se referă la diferențele individuale (inteligența emoțională și trăsături afective), dar și la atitudinea dezvoltată de emoțiile de la nivelul personal ce generează angajamentul emoțional, satisfacția în muncă sau poate duce la epuizarea emoțională.

Ashkanasy sugerează că aceste variabile emoționale ar trebui să reprezinte urgențele în abordările leadership-ului.

3. Nivelul interacțiunilor interpersonale – se referă la comunicarea emoțiilor, exteriorizarea acestora. Practic, are în vedere schimburile emoționale. De cele mai multe ori, alegem să nu exprimăm sau exteriorizăm emoțiile, ci să le îngropăm adânc în speranța că ele vor dispărea la fel cum dispare și situația care le-a produs. În realitate, ele nu dispar, ci se acumulează. Ele trăiesc și ne afectează în permanență, au o personalitate a lor care, mai devreme sau mai târziu, ajung să se manifeste din nou. Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată așa cum spune și Karol Truman în cartea cu același nume.

4. Nivelul grupului organizațional – are în vedere atmosfera emoțională în organizație, schimburile emoționale între lider și echipă, liderul având un rol critic în determinarea compoziției afective a grupului. De cele mai multe ori, liderul este cea mai importantă sursă a variațiilor emoționale ale angajaților. Situațiile frustrante (schimbările organizationale, supraaglomerarea, discuțiile în contradictoriu) produc emoții negative ce duc la atitudini și comportamente neproductive, iar rolul liderului este acela de a echilibra și balansa toate aceste emoții în scopul creării unui mediu armonios și plăcut.

5. Nivelul organizațional – se referă la politicile organizaționale, regulile de afișare a emoțiilor, implicarea emoțională în muncă, iar liderul are un rol esențial în modelarea culturii și climatului organizațional.

Practic, uitându-ne la ceea ce teoria elaborată de Ashakanasy ne propune, observăm fără echivoc că emoțiile sunt prezente pretutindeni și că au o importanță și un rol major în viața individului și în viața unei organizații. De la angajamentul individual până la obținerea performanței, de la atașamentul față de organizație până la găsirea plăcerii în munca pe care o faci, emoțiile sunt variabile importante care ne influențează.

Până la a reuși să abordezi un leadership emoțional și până la a încerca diferite strategii de gestionare alea acestora (și mă refer aici nu la suprimarea lor – pentru că am stabilit deja că ele nu dispar, ci la folosirea acestora în scopul de a ne îmbunătați viața personală și profesională) primul pas este conștientizarea emoțiilor personale, pe care le trăim în fiecare interacțiune și în fiecare situație. Doar atunci când le vom cunoaște și le vom accepta le vom putea face „să lucreze” pentru noi.

Deci, tu ce simți acum?

Sunt Iulia Nechita, psiholog și trainer, și cred cu tărie că oricine poate să fie și să facă orice atât timp cât își dorește suficient de mult, muncește și crede în visul său.

Experiența acumulată atât în mediul organizațional, cât și în colaborarea cu companii de consultanță, m-a ajutat să creez programe în care oamenii și-au conștientizat resursele personale și potențialul, s-au dezvoltat personal și profesional și au descoperit că atitudinea este cea care face diferența și care te poate transforma într-un învingător.