Ce stă în calea schimbării organizaționale?
Dacă ar trebui să numesc cel mai mare inamic împotriva schimbării organizaționale, aș îndrăzni să spun că el ține de neîncrederea personală că o schimbare va fi implementată cu succes. Frica de eșec, imaginea construită de fiecare dintre noi, imagine la care renunțăm foarte greu, dar și teama de a admite că nu știm cum să ne descurcăm într-o anumită situație ne împiedică în egală măsură să acceptăm și să îmbrățișăm schimbarea.
Noul este întotdeauna înspăimântător. Pentru o schimbare eficientă, sunt necesare implicarea tuturor oamenilor, dar și o dorință puternică de a trece prin această transformare. Este adevărat că schimbarea este costisitoare: nu numai la figurat – organizațiile realizează că schimbarea înseamnă mereu o alegere, iar o alegere presupune simultan o renunțare –, ci și la propriu – schimbarea angrenează resurse financiare importante. Totul începe, însă, de la asumare și conștientizare: fără un minimum de efort și dorința de a face un prim pas către schimbare, oamenii din organizații vor concepe schimbarea ca pe un teren de luptă și vor crede că totul se petrece împotriva lor.
Aș face o comparatie metaforica, să zicem că o organizație ar fi precum un elefant, iar individul ar fi precum o furnică. Dacă ne gândim care este diferența dintre ei, primul lucru care ne vine în minte este faptul că o furnică este mai mică și mai rapidă decât un elefant. Însă, în raport cu schimbarea, există ceva care îi aseamănă: și furnica, și elefantul se vor schimba numai dacă vor să o facă sau dacă există ceva din exterior care să le solicite schimbarea. Așadar, voința și determinarea, coerența și consistența în raport cu schimbarea se dovedesc extrem de importante.
Cum reușești să îi determini și pe cei din jur să ți se alăture în schimbare? Este necesar ca toate persoanele să fie implicate, ca angajații să fie cei care iau parte la procesul decizional și să se proiecteze ei înșiși în locul în care ar vrea să ajungă. Pentru a reuni toate aceste lucruri, e nevoie de o viziune comună, care funcționează ca o umbrelă-suport pentru întreaga echipă. Felul în care este concepută acea viziune este și el important: pentru a-i antrena pe angajați, este recomandat ca ea să fie apetisantă, clară, posibilă și, nu în ultimul rând, măsurabilă. Este necesar ca schimbarea să fie evaluată – orice poate fi măsurat, însă trebuie doar să ne dorim să măsurăm acel lucru. Fie că vorbim despre gradul de motivare, implicare, răspuns la acțiuni sau introducerea unei noi valori, fiecare organizație în parte își stabilește cum și în cât timp își propune să vadă rezultatele schimbării implementate.
Pe de altă parte, schimbarea implică și riscuri. Este posibil ca unii oameni să fie deranjați de ea sau să decidă că nu se mai regăsesc în noua formulă, dar organizația este cea în măsură să decidă dacă nu cumva, încercând să protejeze o ordine stabilită de mult timp sau să nu ”deranjeze” anumite comportamente, riscă mai degrabă să percliteze întreagul sistem și e posibil chiar să plătească cu pierderea business-ului, pe termen lung.
Cred cu tărie că, dacă executivii și oamenii din echipa lor ar putea fi mai relaxați și mai deschiși către noi experiențe, schimbarea ar decurge mult mai ușor. Primul pas către a face o schimbare fericită este acela de a accepta unde ești și dorința de a păși într-o altă direcție. Foarte mulți dintre oameni abordează schimbarea într-un mod defensiv: ”noi ne dorim să schimbăm, dar…”.Realitatea este, însă, că schimbarea nu este o bătălie, ci o oportunitate către ”mai bine” conform cu obiectivele și dorințele puse la comun ale organizației, chiar dacă nu întotdeauna aceasta se și vede așa.
Lilia Dicu este daring executive coach. Lilia lucrează cu top manageri îndrăzneți, care conduc organizațiile prin procese critice de schimbare. Lilia Dicu deține numeroase cetificări în coaching, cele mai importante fiind acreditarea din partea prestigioasei scoli de coaching Newfield Network și certificarea ca Professional Certified Coach acordată de Federația Internațională de Coaching [ICF] – organizația numarul 1 din lume care reglementează profesia de coach la nivel internațional.