Ce jocuri se joacă prin birouri?

„Duce măgarul! Nu ştie ce duce!”

Omul este o fiinţă socială! Îi place să aparţină unui grup dar şi mai mult îi place să fie „cineva” în cadrul grupului respectiv. Iar pentru asta este gata să consume o groază de energie chiar dacă asta afectează eficienţa grupului şi nervii celor din jur. Problema este că nu o poate face „pe faţă” fiindcă ar fi blamat de grup. Ca urmare, practică o serie de „jocuri” care să îi „camufleze” setea de putere şi de importanţă sub masca uni om bun la suflet, sau preocupat de binele companiei, sau chiar de victimă a celor cu care lucrează! Iar cei neavizaţi „se dau cu pielea pe urzici” să rezolve nişte probleme care nu există sau să ducă nişte războie care nu sunt ale lor. Mai ţineţi minte cântecelul pe care îl cântam în copilărie atunci când îi puneam altuia pe spate o hârtie? „Duce măgarul! Nu ştie ce duce!” … Cam în aceeaşi situaţie se află şi cei care se lasă traşi în „Jocurile de birou” fără să îşi dea seama că sunt doar victime ale unor colegi morţi după atenţie sau putere!

Voi anunţa încă de pe acum că orice asemănare cu oameni sau situaţii reale este pur întâmplătoare!

Ce jucători avem prin companie şi ce jocuri joacă?

1. „Bătrânul” – „Pe vremea când eram doar câţiva şi făceam o groază de treabă”.

„Bătrânul” este, de obicei, într-o funcţie de middle manager în care se descurcă mediocru dar ştie atât de bine sistemul că poate să dea senzaţia că merge bine. Orice i-ai spune, el revine invariabil la vremurile de început „când eram doar câţiva în firmă şi …”.

Ce joc joacă „Bătrânul”? – Este frustrat că firma se schimbă iar el rămâne în umă. Este frustrat că toţi cei care au fost colegi cu el au urcat ierarhic sau sunt în alte companii în posturi mai înalte. Din cauza asta se simte din ce în ce mai puţin important şi tinde să lupte pentru a-şi păstra importanţa prin jocuri manipulative. Ca urmare, orice proiect nou este criticat. Orice om nou în companie, este agresat şi devalorizat.

Din păcate, găseşte mulţi nou veniţi destul de fraieri să se uite în gura lui, crezând că este cineva „important”, şi care să acţioneze conform spuselor lui, blocând proiecte sau agresând oameni.

2. „Eroul” – „Păi când am reuşit eu proiectul…”

„Eroul” este acel manager/salariat care a făcut cândva o treabă bună şi de atunci îşi trăieşte „gloria”. Orice temă de discuţie abordezi cu el, mai devreme sau mai târziu, se ajunge la succesele lui din trecut. Orice lucru bun face cineva din companie, este atacat şi criticat de „Erou”.

Ce joc joacă „Eroul”?– I-a plăcut tare mult gloria şi acum este frustrat că nu mai reuşeşete să o câştige din nou. Din cauza asta, încearcă iar şi iar să obţină o victorie răsunătoare şi se bagă primul să ia cele mai dificile proiecte pe care (dacă te uiţi la rezultatele lui) le blochează. Dacă cineva încearcă să îi releve insuccesul, joacă cartea: „Dacă eu nu am reuşit, care am făcut X, înseamnă că nimeni nu ar fi putut să …” Rezultatul: el îşi păstrează gloria, dar firma pierde multe proiecte.

Din păcate, cei mai vechi în firmă sunt orbi la jocul lui. Au prins vremurile când a făcut lucruri bune şi li se pare normal. Dar cei noi îi văd incompetenţa şi sunt uimiţi cum de este lăsat să strice aşa proiecte importante.

3. „Posesorul” – „Este al meu!”

„Posesorul”- Este acel manager care uită că firma, oamenii, clienţii şi dotările NU sunt ale lui, ci ale companiei. În orice discuţie, tot este al lui: „oamenii mei”, „proiectul meu”, „clienţii mei”, „maşina mea”, „echipa mea”, „ideea mea”, „bugetul meu” … Totul este al lui, îl apără şi îl izolează de restul companiei cu un zid invizibil. Apoi îl gestionează după bunul lui plac.

Ce joc joacă „Posesorul”?– Deşi la prima vedere pare un lucru bun şi te-ai putea lăsa păcălit de grija lui pentru echipă şi pentru resursele companiei, de fapt el face un singur lucru: îşi protejează puterea şi îşi ascunde incompetenţa în spatele unui gard invizibil. În esenţă, blochează pe oricine încearcă să „se bage” în munca şi echipa lui. Spre exemplu, dacă directorul de HR încearcă să facă o evaluare a oamenilor lui, el se duce cu o falcă în cer şi una în pământ la GM şi protestează: „Să nu se bage peste oamenii mei!”. Dacă cineva îi cere să se uite pe rezultatele lui, protestează. Dacă i se cere să îşi trimită oamenii la training, urlă că nu au timp sau nu au nevoie. Nici măcar parolele de la computer sau cheia de rezervă de la maşină nu vrea să le dea … „Sunt ale lui!”

În egală măsură, exercită jocul şi asupra membrilor echipei lui. Le cultivă izolarea. Le reduce interacţiunea cu exteriorul. Face şedinţe fără invitaţi. Face team-building-uri singur. Şi, evident, stigmatizează pe oricine „vorbeşte” în afara echipei.

După câţiva ani, echipa pe care o conduce arată ca un trib izolat de restul lumii iar el este din ce în ce mai greu de înlocuit din funcţie pentru că nimeni nu mai ştie ce şi cum în departamentul lui.

În numărul viitor: Prima-Donna, Binevoitorul, Zvonerul, Baronul, Altruistul, Victima de ocazie, Criticul, Compensatorul, Irascibilul, Expertul, Intelectualul, Vorbitorul, Ocupatul şi Omul regelui

• 22 de ani de experienţă naţională şi internaţională în Vânzări, Marketing, Managementul Vânzărilor şi Dezvoltare Comercială
• 1990 – 2005 Agent de Vânzări, AM, Director de Vânzări, Director de Marketing şi Vânzări în companii naţionale şi internaţionale
• 2005 – 2012 Director General Academy Accor Services România
• Proiecte de dezvoltare comercială în India, Bulgaria, Cehia, Moldova, Ungaria, Polonia, Germania, Austria, Franţa şi Maroc
• Autor a peste 30 de articole de publicate în reviste de specialitate şi co-autor al cărţii: MAXIM – Psihologia Motivării Forţei de Vânzări
• Fondator al CNDV România