Care este atitudinea angajatului ALES?

De multe ori angajaţii se concentrează pe o atitudine de tipul “ce trebuie să fac ca să nu îmi pierd jobul”. Teama unor angajaţi că pot rămâne fară un loc de muncă are legatura cu evenimentele care s-au petrecut în companii în ultimii ani: disponibilizări, fuziuni şi achiziţii, falimente. Mulţi angajaţi au asistat la plecarea din companie a colegilor alături de care au lucrat, lucru care i-a demotivat şi le-a ridicat semne de întrebare cu privire la locul lor în organizaţia respectivă. Starea de incertitudine şi lipsa de comunicare din interiorul organizaţiilor au crescut intensitatea zvonurilor negative şi au contribuit la scăderea încrederii angajaţilor în managerii companiei. Astfel, pentru unii angajaţi, scopul principal la locul de muncă a devenit: supravieţuirea/păstrarea job-ului.

Angajaţii care îşi doresc să atingă rezultate astăzi, în contextul economic actual, au preferat să se reinventeze şi să facă lucrurile altfel. Atitudinea pe care ei au adoptat-o este de tipul “cum pot să aduc valoare unei companii şi să fiu util prin ceea ce fac”. Sub presiunea costurilor şi a eficientizării continue, utilitatea este unul dintre criteriile de bază în procesul de creare a unei noi funcţii într-o companie. Organizaţiile sunt mult mai precaute când decid angajarea unui candidat pe o anumită poziţie, atenţia fiind îndreptată asupra acelor angajaţi care au avut rezultate şi care vor continua să aibă. Aşa se explică faptul că în procesele de recrutare şi selecţie îşi găsesc tot mai des locul centrele de evaluare. Aceste centre au două scopuri principale: diagnoza (evaluarea nivelului actual al candidatului) şi prognoza (evaluarea potenţialului de dezvoltare viitoare şi estimarea nivelului maxim al performanţei pe care un candidat îl poate atinge într-o anumită poziţie). În urma acestor programe se pot identifica cei mai potriviţi candidaţi pentru o anumită poziţie.

Angajaţii care conştientizează că este o perioadă în care cel mai bun este şi cel ales pot depune eforturi pentru a deveni mai buni şi pentru a se perfecţiona în domeniul în care sunt activi. Un citat care pe mine mă inspiră şi care se potriveşte cu tema articolului îi aparţine lui Charles Darwin: “It is not the strongest of the species that survives; nor the most intelligent that survives. It is the one that is most adaptable to change” (Nu speciile cele mai puternice vor supravieţui. Nici cele mai inteligente. Ci acelea care sunt cele mai adaptabile la schimbare).