Buruienile nu se cosesc. Se smulg din rădăcină. De la “micul plagiat” la “marele jaf”
Tot în ultima perioadă, o formă similară de impostură și-a scos la iveala lungile și multiplele-i tentacule odată cu scandalurile de plagiat la cel mai înalt nivel.
Cred că orice om de bun simț realizează că plagiatul, copiatul și furtul fac parte din aceeași familie: posesiunea cuiva însușită de altcineva. Sinonim copiatului conform dicționarelor – plagiatul -, fie el și “furt literar” conform acelorași dicționare – e furt și e o faptă penală.
Pe de altă parte, se spune despre români că sunt hoți. Probabil pentru că sunt mai mulți ca prin alte parți. Tot ce se poate, simțim aceasta mai ales în zona administrației de stat (a tuturor și a nimanui), însă nu numai.
Când apare însă în viața marii majorități a indivizilor pentru prima dată tentația și/sau manifestarea hoției ? Oare nu în gimnaziu când începem să copiem ?
Nu doar că în respectivele momente, fie ele în gimnaziu, liceu sau facultate, nu riscăm nimic în plus decât ceea ce riscăm și atunci când nu învățăm, în speță pierderea examenului. Însă nici măcar nu ne confruntăm cu o presiune socială, cu o critică din partea colegilor de clasă, din contră.
În alte țări, copiii nu copiază fiindcă s-ar confrunta cu oprobiul imediat și persistent al colegilor de clasă, care s-ar simți pe bună dreptate furați. Colectivul îi va izola mintenaș și asta doare.
În alte țări, la universități, copiatul și plagiatul au ca efect nu doar stigmatizarea, ci și exmatricularea. Doare al naibii de rău și asta.
Întâmplător sau nu, în respectivele țări, e mai puțină corupție.
Pedeapsa pentru furt nu poate fi aceeași cu pedeapsa pentru lipsa de pregătire, pentru că altfel vorbim de o “invitație” la furt, copiatul rămânând unica soluție a unui elev nepregătit, soluție care nu e însoțită de un cost suplimentar dacă o încerci.
Poate că ar merita să facem, la început de an școlar, un exercițiu de imaginație și, totodată, o sugestie pentru ministerul de resort:
Cum ar arăta societatea peste 5-10 sau 20 de ani, dacă începând din acest an am institui asimilarea copiatului cu furtul, legiferând o realitate și abordând problematica ca atare?
Dacă am pedepsi cu scăderea notei la purtare, cu corigența, cu repetenția și apoi cu exmatricularea, faptele de copiat, începând din gimnaziu ? Dacă în cazul persoanelor majore am suplimenta pedeapsa cel puțin cu câteva săptămâni de muncă în folosul comunității, notate în cazier și prestate efectiv?
Personal cred că am avea șanse serioase să trăim într-o țară cu cetățeni mai bine pregătiți și mai productivi, mai corecți, într-o țară cu o corupție mult mai puțin prezentă, cu infractori mai puțini, cu costuri mai mici ale aparatului de poliție și ale sistemului judecătoresc, iar beneficiile nu s-ar opri aici.
Implicit, am trăi mai în siguranță și cu mai mulți bani în buzunarele proprii.
Octavian Bădescu este un antreprenor cu investiții directe în proiecte de nișă din sectorul serviciilor, având o experiență managerială de peste 10 ani în curierat rapid. De asemenea, a acumulat experiență antreprenorială în marketing direct, cercetare de piață și comerț online, fiind totodată un investitor activ și pe piețele de capital.
În trecut a predat timp de 3 ani într-o școală post-liceală privată de profil economic.