Așteptăm pentru un mâine mai bun înainte să ne apropiem de visul nostru?
Ce înseamnă fiecare?! În fond, așteptăm să se întâmple lucruri în viața noastră, adică viața ar trebui să ne aducă acel timp sau acei bani pentru ca noi să fim fericiți sau împliniți. Așteptăm pentru un mâine mai bun înainte să ne apropiem, fie și cu câțiva pași, de visul nostru. Așteptăm un mâine, iar când acesta vine, îl așteptăm și pe următorul… Ideea este că „mâine” este întotdeauna sub influența lui ieri, adică a acțiunilor, credințelor, gândurilor vieții noastre. Iar un „mâine” se schimbă, doar dacă îl schimbi pe ieri. Și singurul moment în care poți schimba un „ieri” este ACUM! Departe de mine gândul (deocamdată) de a scrie despre importanța trăirii în prezent! Vreau doar să amintesc cât este de important să îți recunoști gândurile de ieri, să le analizezi, iar astăzi să alegi să le schimbi.
Ce ne împiedică să mergem mai departe? Ce ne împiedică să ne începem afacerea sau să ne ocupăm de noi ACUM? Teama și îndoiala… De ce? Pentru că de fapt spunem că așteptăm să „avem mai mulți bani pentru a ne începe afacerea”, însă, de fapt, ceea ce ne reține este teama de a câștiga mai puțini bani decât acum… sau de a da greș…sau de a ne face de râs… Iar pentru toate acestea ne găsim și scuzele de rigoare: „mai intâi să mă înscriu la cursul x și după aceea…” sau „mai întâi să mai învăț câte ceva și după aceea…” Ce te-a împiedicat până acum să te înscrii la cursuri? Sau să înveți mai multe? Îți spun eu pentru că, la fel ca voi, I’ve been there: alte scuze!
Am depistat de-a lungul timpului 4 scuze de genul „mai întâi să… și dupa aceea…”:
- Mai întâi să am cunoștințele necesare…
- Mai întâi să am bani…
- Mai întâi să am timp…
- Mai întâi să am încredere în mine…
Să începem cu prima: „mai multe cunoștințe, date, fapte etc. despre…” Așa suntem aproape toți: așteptăm mai întâi să devenim experți și mai apoi vom începe ceva: să învățăm mai multe despre cum se scrie o carte și apoi mă apuc de scris…, să aflu mai multe despre domeniul respectiv și apoi îmi schimb job-ul…, să cercetez mai mult despre bloguri și apoi îmi încep și eu unul… Sunt sigură că marea majoritate dintre noi a fost mai întâi manager și mai apoi am mers la cursuri. Iar de învățat, am învățat văzând și făcând! Și chiar dacă am fi mers mai întâi la cursuri, sunt la fel de sigură că marea învățătură despre management tot din viață ne-a venit… Deci așteptatul… este doar o scuză. Evident își au și cursurile rolul lor, dar cu siguranță mai puțin pe acela de a fi o piedică… Doar făcând și greșind ne dăm astfel posibilitatea de a pune întrebări, de a afla lucruri noi și de a crește. Iar în tot acest timp afacerea, blogul etc. crește alături de noi!
„Mai întâi să am bani…” – este și ea o scuză foarte întâlnită. A aștepta să câștigi mai mulți bani sau să economisești și apoi să te apuci de o afacere (sau orice altceva) este ca și cum ai vrea mai întâi să câștigi la loto și apoi de pui pe treabă. Și totuși… câți din cei care au câștigat la loto și-au început o afacere, au continuat-o și au făcut-o de succes?
Orice am vrea să facem este posibil cu banii pe care îi avem acum și cu cei care vor veni pe parcurs; Universul știe el de unde să ni-i dea, nouă rămânându-ne de făcut doar să ne urmăm visul!
„Mai mult timp…” – cea mai întâlnită scuză. De ce? Pentru că, între timp, am devenit maeștri în amânat! Faceți un exercițiu: ce amânați de mult timp? Și ce v-ați tot spus până acum? Iar acum să vă întreb altfel: dacă la răspunsul vostru „că v-a lipsit timpul” aș veni și v-aș pune un pistol la tâmplă și amenințându-vă să vă găsiți timp pentru acel lucru sau chiar să îl faceți atunci… ce-ați face? Deci ce vă lipsește de fapt: timpul sau motivația?
Această scuză, pentru mine, este cea mai puțin valida dintre toate, pentru că toți avem timp însă, acelui lucru pe care îl amânăm îi tot alocăm un timp din viitor, iar cu prezentul… facem altceva. Unul dintre lucrurile care funcționează atunci când vrei să îți duci la bun sfârșit obiectivul este să povestești și altora despre deadline-ul tău. Astfel, de voie, de nevoie, îl faci până la urmă! Și, stupoare, găsești și timp!
Următoarea scuză am întâlnit-o tot mai des, mai ales în ultimii ani, aproape la fiecare life coaching pe care l-am practicat alături de clienții mei. Leonard Orr spune că mintea noastră se comportă ca și cum ar fi împărțită în două sau, mai bine zis, stăpânită de 2 entități (și le las în engleză pentru a păstra sensul): The Thinker și The Prover. Adică orice ar spune „The Thinker”, „The prover” va găsi calea și dovezile de a-l aproba și a-l face pe Thinker să creadă și mai mult în ceea ce a spus. Gândiți-vă doar la ceva despre care credeți că sunteți nepricepuți (ca, de exemplu, vorbitul în public sau a fi sociabil). Așa că de-a lungul timpului, tot ceea ce vi s-a întâmplat v-a întărit acest gând, devenind credință? Și „The Prover” a fost pepoziție, aducându-vă argumente? Ei bine, acest „Prover” este bun și la adus evidențe „inverse”, doar să le căutați! Începeți prin a vedea că dacă, de exemplu, deschideți o conversație despre un subiect care vă place se vor găsi destule persoane care să vă asculte. Și, în timp, tot cautând astfel de evidențe, veți deveni al naibii de sociabil, lucru aproape de necrezut acum.
Ce pot să vă spun este că tot așteptând momentul potrivit tot ceea ce facem este să trăim în „sala de așteptare” a vieții noastre! Dacă asta vă dă sens, continuați. Dacă vă deranjează, ridicați-vă și urcați-vă în tren! Călătoria, vă promit, va face toți banii!
Dana Burghel – Work–Life Balance Coach
Oblio Learning – authentically different