„Instrumentarul” coaching-ului aplicat în viaţa de zi cu zi
Vă propun un scurt exemplu de conversaţie şi aş vrea să vă invit să reflectaţi asupra sa.
– Ce ai mai făcut, nu ne-am mai auzit de ceva timp…
– Bine, cu multă agitaţie la muncă şi nişte probleme personale destul de neplăcute.
– Şi eu am avut numai probleme în ultima perioadă.
– Ultimele săptămâni au fost dificile pentru mine, nu mai reuşesc să fac faţă aşa cum trebuie, am foarte multe pe cap.
– Da, şi eu am fost foarte prinsă, am fost şi plecată din Bucureşti în ultima perioadă
– Am avut şi o perioadă grea cu examenele…destul de dificile, sper să fie în regulă în următoarele săptămâni
…. şi discuţia continuă în acelaşi mod…
O discuţie banală, dar sunt convinsă că aţi experimentat ceva similar şi nu doar o dată. Pare că cele două persoane nici nu se ascultă una pe cealaltă, cu atât mai puţin să acorde interes celuilalt, iar de empatie nici nu poate fi vorba. Sunt mai preocupaţi de propriile gânduri, probleme, ai impresia că asişti la o competiţie între cei doi. O astfel de discuţie este departe de a fi satisfăcătoare şi rezultatul cel mai probabil este o serie de frustrări.
Ascultarea
Ascultarea poate face minuni, atunci când suntem ascultaţi cu adevărat de persoana cu care suntem angajaţi în conversaţie ne simţim cu adevărat înţeleşi, simţim interesul pe care ni-l acordă celălalt în conversaţie. Aţi remarcat cum de multe ori în conversaţie auzim cuvintele, dar nu ascultăm cu adevărat? Sau auzim ce ne spune celălalt şi apoi ne concentrăm numai asupra propriilor judecăţi, asupra dialogului intern şi, uneori, chiar pierdem adevăratul înţeles a ceea ce ni s-a spus.
Aş vrea să vă invit să urmăriţi într-o conversaţie cât spaţiu îi acordaţi celeilalte persoane până începeţi să vă concentraţi asupra a ceea ce doriţi să spuneţi la rândul vostru. Într-o discuţie deschisă, autentică, nu suntem în competiţie, nu trebuie să ne demonstrăm superioritatea faţă de celălalt.
Ascultarea este esenţială în coaching pentru ca procesul de coaching să aibă loc cu adevărat. Este o abilitate de bază, care poate fi dezvoltată prin exerciţiu. Nu spun că este necesar să ajungem să ascultăm la un nivel atât de profund aşa cum este cazul într-un proces de coaching, dar aş vrea să vă propun să vă gândiţi cum s-ar schimba relaţiile voastre dacă ar fi îmbunătăţit nivelul de ascultare şi modul în care îl ascultaţi pe celălalt într-o conversaţie, oferindu-i spaţiul necesar, fiind atent nu doar la cuvinte, dar şi la modul în care acesta vă transmite informaţia. De multe ori nu avem nevoie decât de cineva care să ne asculte cu deschidere, doar acest lucru este suficient pentru a ne ajuta.
Un scurt exerciţiu pe care vi-l propun este următorul: într-o conversaţie cu cineva, lăsaţi-l pe celălalt să vorbească, fără a vă aduce pe voi în prim plan 3 sau 5 minute, fără să întrerupeţi. Faceţi acest lucru conştient, încercaţi să vă curăţaţi mintea de orice gând, concentrându-vă doar asupra a ce vă spune partenerul de discuţie. Ascultaţi-l deschis. S-a schimbat ceva la modul în care percepeţi ce vă spune celălalt?
Lipsa judecăţii şi interesul faţă de celălalt şi faţă de discuţie
Cum pot arăta interes faţă de interlocutor? Prin atitudine şi prin întrebările pe care i le pun. Sunt cu adevărat prezent/ ă în conversaţie? Îi pun întrebări celuilalt, şi dacă da, ce fel de întrebări? Arată acestea interesul faţă de subiectul discuţiei şi contribuie constructiv la discuţie? Dacă nu, cealaltă persoană va simţi cu siguranţă atitudinea lipsită de interes. Revenind la discuţia dată ca exemplu, nimic din dialogul respectiv nu arată interesul faţă de interlocutor. Nu există nicio întrebare referitoare la ce spune celălalt, fiecare este preocupat numai de ceea ce are el de spus în discuţie.
Apoi, un alt aspect esenţial în coaching se referă la lipsa judecăţii. Aceasta contribuie la crearea unui spaţiu în care cealaltă persoană are încredere că se poate deschide, fără a se simţi „pus la colţ”. Cum putem crea acest spaţiu şi într-o discuţie curentă? În primul rând prin simpla noastră intenţie de a asculta deschişi, fără a-i pune etichete celuilalt, fără a arăta cu degetul, fără a încerca să îi demonstrăm ceva celuilalt. Ascult cu respect faţă de celălalt şi faţă de ceea ce este important pentru el. Un semnal eficient care să ne spună că începem să emitem judecăţi poate fi prezenţa dialogului interior (suntem concentraţi mai mult asupra noastră, asupra părerilor pe care le emitem referitor la discuţie şi nu mai suntem atât de prezenţi).
Pare simplu? Aş vrea să vă invit ca o săptămână să observaţi cât de profund ascultaţi în discuţiile pe care le aveţi şi cât de frecvent ascultaţi fără a eticheta/ judeca.
Ofelia Neagu este life coach în formare Noble Manhattan, urmând anterior o formare NLP Master Practitioner IANLP. Este trainer certificat şi are o experienţă de peste 9 ani în comunicare, atât in business, căt şi în sectorul non-profit. Mai multe informaţii la: ofelianeagu.webs.com