Revista CARIERE lansează o necesară dezbatere despre aptitudini și comportamente antreprenoriale (partea I)

Ne interesează care sunt competențele antreprenoriale cel mai des întâlnite la antreprenorii români care au avut sau au succes, dar și felul în care aceste deprinderi pot fi educate cât mai de timpuriu, direct la firul ierbii, din școală și din familie. Am invitat câțiva specialiști – antreprenori, manageri, educatori – care să dea dimensiunea de acum a ceea ce înseamnă comportamente și aptitudini antreprenoriale și felul în care au evoluat acestea de-a lungul perioadei de tranziție.
Într-o analiză care îi aparține lui Vintilă Mihăilescu („Scutecele națiunii și hainele împăratului”, apărută la Editura Polirom), reputatul antropolog făcea o paralelă între cultura antreprenorială și familia de tranziție, care par să meargă mână în mână.

„De la creşe şi produse semipreparate la grupuri de sprijin pentru viitoare, actuale sau foste mame, de la cabinetele de family planning la închirierea lui Moş Crăciun, unitatea privată a familiei se disipează tot mai mult într-un sistem de servicii publice. Toate acestea m-au făcut să mă gândesc că familia «post-modernă» tinde tot mai mult să fie alcătuită după chipul şi asemănarea marilor companii. Autonomă, cu un management interior performant care urmăreşte dorinţa «acţionarilor», externalizînd funcţiile de care se poate dispensa pentru a spori eficienţa, mobilă şi flexibilă în timp şi în spaţiu (se face şi se desface după caz), şi, nu în ultimul rînd, urmărind fericirea obligatorie a membrilor săi, familia devine şi ea antreprenorială”, este de părere Vintilă Mihăilescu.
Așadar, se poate vorbi despre o cultură antreprenorială la români? O au sau nu o au, iar dacă da, e aceasta dobândită sau nativă? Cât de mult din educația antreprenorială a actualilor antreprenori a fost dobândită în școala de masă și cât în școlile de business? Cât de eficiente sunt programele de dezvoltare antreprenoriale și care dintre modelele de învățare și dezvoltare sunt mai eficace? Există competențe specifice care fac dintr-un antreprenor unul de succes și sunt acestea baza motivației principale pentru succesul antreprenorial?

În condițiile în care autonomia individuală este caracteristica antreprenorială ce stă la baza dezvoltării societăților vestice, de ce e importantă introducerea într-un proiect de țară a unor strategii de dezvoltare a competențelor antreprenoriale și de ce, ca părinți, e nevoie să le transmitem copiilor, încă de mici, deprinderi și atitudini de antreprenor?
Despre factorii de succes antreprenorial, legătura dintre un lider de succes și un antreprenor de succes, dar și despre intercondiționarea dintre competențele antreprenoriale (necesare pentru a începe un business) și cele manageriale vor vorbi specialiștii invitați în acest panel de discuție.

ADRIAN STANCIU (foto), MAASTRICHT SCHOOL OF MANAGEMENT ROMANIA

Nu se poate vorbi despre cultura antreprenorială la români. Aș zice chiar că există contrariul ei. Sunt câteva elemente larg răspândite social care se opun direct spiritului antreprenorial. Propun aici o selecție:

*Primul e teama de eșec.Educația noastră a fost centrată puternic în jurul ideii că greșelile sunt indezirabile și că eșecul e un fel de catastrofă personală. În antreprenoriat, eșecul e parte integrantă a succesului, iar greșelile sunt prima sursă de progres. Dacă o persoană nu poate să-și asume riscul unui eșec și să se redreseze în urma unui eșec, nu va fi niciodată antreprenor, pentru că se va opri la primul obstacol, iar viața antreprenorială e plină de obstacole și de necunoscut.

*Al doilea e sindromul răspunsului unic. Educația, mai ales cea școlară, ne-a învățat că orice problemă are un singur răspuns. Viața antreprenorială e plină de tonuri de gri și de decizii dilematice. O persoană deprinsă cu ideea că fiecare problemă are un răspuns unic va tinde să fie paralizată în fața unor astfel de decizii.

*Al treilea ar fi educațiacare ne-a învățat că suntem buni doar dacă suntem mai buni decât alții, care ne-a învățat să ne căutăm stima de sine în afara noastră, să ne preocupe mai mult ce părem să fim decât ce suntem. Asta are și efecte pozitive, pentru că ne face uneori și să ne asumăm riscuri pentru a ne putea detașa de pluton. Dar de multe ori ne determină să ne privim eșecurile și obstacolele defensiv, să ne explicăm eșecul prin neșansă și, chiar să încălcăm norme etice de dragul unei reușite pe termen scurt. Antreprenoriatul cere anduranță, viziune și efort susținut pe termen lung.

*Un ultim elementar fi pornirea noastră culturală spre rezultate pe termen scurt. Noi suntem o cultură care nu prea construiește pentru viitor. Avem și un „folclor” nociv pe tema asta, «să trăim noi până mâine». Evităm viitorul în favoarea imediatului. Uneori ajută în antreprenoriat, mai ales dacă am abordat un model de antreprenoriat dinamic și activ, bazat pe încercare și eroare și repliere rapidă. Dar antreprenoriatul cere efort pe termen lung și cere să fii consecvent cu viziunea și filozofia pentru care te-ai apucat de treabă, din capul locului.
Referitor la educația mea antrepre­norială, nu am urmat școală de business, iar școala și facultatea le-am făcut în comunism, unde nici nu se punea problema de astfel de școli. Dar, dacă mă uit la educația de afaceri actuală, ea nu e prea potrivită pentru antreprenoriat, din mai multe motive:

*unul ar fi că antreprenoriatul e în cea mai mare parte o chestiune de atitudine și abia apoi de cunoștințe, ori școlile sunt organizate fix invers;

*școlile de afaceri sunt atașate universităților, au un puternic caracter academic, iar antreprenoriatul nu are o rețetă sigură, predabilă în școală.

Educația antreprenorială ar trebui făcută în paradigme radical diferite de cea a educației de afaceri clasice. În Universitatea Antreprenorială în care sunt partener urmăm o paradigmă fix opusă. Educația e centrată pe studenți, ea are o mare componentă practică, cunoștințele teoretice sunt generate de nevoile practice și nu invers. În acest fel, cunoștințele academice servesc unui scop concret și „se plantează” pe un teren fertil, sunt rapid încadrate în creația antreprenorială și sunt profund asimilate.
Dar, în primul rând, educația e centrată pe valorile antreprenoriatului, nu pe tehnica sau cunoștințele lui. Ne propunem să formăm caractere de antreprenori, cunoștințele sunt astăzi ubicue, iar răspândirea lor nu mai poate fi singura misiune a școlilor.
În privința motivației principale pentru succesul antreprenorial, nu cred că există o motivație unică și nici dominantă. Cred că oameni diferiți vor lucruri diferite. Fără să am vreo cercetare în acest sens, pe baza observațiilor mele directe, aș nota câteva:

*Libertatea. Mulți oameni văd antreprenoriatul ca pe o rețetă de libertate, de a fi propriul șef.E o viziune falsă, pentru că funcționează așa doar în serviciile profesionale, dacă lucrezi singur. Altminteri, o companie va căpăta viața ei și va cere o mulțime de lucruri de la tine, astfel încât afacerea va deveni șeful.

*O altă motivație – visul, sensul, aspirația.Mulți antreprenori au o idee, o viziune de reușită care-i animă. Puterea asta a creației, sensul demiurgic pe care ea ți-l dă, energia care vine din a crea ceva din nimic și de a crea valoare socială sunt motivatori extrem de puternici.

*Un alt motivator frecvent e succesul, o viață mai împlinită, banii, gloria.

Cât despre competențele specifice care fac dintr-un antreprenor obișnuit unul de succes, pot spune că orice competențe pot fi învățate. Dar pentru antreprenoriat e nevoie de mult mai mult decât competențe. E nevoie de valori constructive și de un fel de caracter care se uită cu optimism la viitor și care înțelege eșecul ca fiind o parte a succesului. Mai e nevoie de leadership, de capacitatea de a crește și de a forma echipe, de capacitatea de a-i comunica viziunea și de a alinia oamenii în spatele ei. Mai ales la începutul unei afaceri, viziunea e cel mai puternic motivator. Tocmai de aceea, nu orice lider de succes e un antreprenor de succes, dar cei mai mulți antreprenori de succes sunt buni lideri. Orice afacere cere management, mai ales atunci când atinge un anumit nivel de complexitate.
Ca părinte, încerc să le transmit copiilor deprinderi și atitudini de antreprenor, deși nu e ușor. Am evoluat, ca societate, către o cultură care tratează copiii ca pe oameni infirmi. Ne proiectăm eșecurile pe ei – „nu te duce acolo, că ai să cazi”, îi mințim cu nonșalanță, valorizăm obediența în fața afirmării individuale – „vai, ce copil cuminte ai!”, îi motivăm mai cu seamă negativ – „dacă nu te duci la culcare nu mai primești prăjitură” etc. Dar, mai cu seamă, le-am redus drastic, spre zero, timpul pe care-l pot petrece nesupravegheați de un adult.
Antreprenoriatul e creatorul de valoare și, mai ales, creatorul de disrupție. Orice economie, fără antreprenoriat, e stagnantă. Marile companii au un interes investit să țină lucrurile pe loc. Antreprenorii dau dinamismul și vigoarea unei economii. Mai ales în cazul României, care are o economie dominată de companii multinaționale, e absolut esențial să dezvoltăm o clasă antreprenorială puternică. Și pentru asta nu e doar necesar să dezvoltăm competențe, dar e și mai important să formăm caractere și modele. Trebuie să creăm o cultură care valorizează antreprenorii și antreprenoriatul. Cei mai mulți români consideră antreprenorii un fel de profitori pe spatele angajaților. Cu mentalitatea asta nu vom crea o clasă antreprenorială robustă, oricâte competențe am dezvolta.

Autonomia individuală, caracteristica antreprenorială care stă la baza dezvoltării societăților vestice, nu este atât înnăscută, cât foarte mult educată. La noi (dar nu numai) e educată invers, cum ziceam mai sus. Din păcate, fenomenul e prezent peste tot în lume. Cultura antreprenorială e în declin în Occident, dar înflorește în Orient. Sper ca țările care au dus până acum stindardul antreprenoriatului, mai ales Statele Unite, să se trezească din spirala asta în care au intrat și să reia conducerea Vestului către inovație și creație.

„Sunt o antreprenoare self made”
În cadrul dezbaterii despre aptitudini și comportamente antreprenoriale, am invitat-o și pe MARIA DERMENGIU (foto), Creator&Founder MARIE NOUVELLE DESIGN, tânără antreprenoare de succes, să ne vorbească despre cultura antreprenorială, despre factorii de succes antreprenorial, legătura dintre un lider de succes și un antreprenor de succes, dar și intercondiționarea dintre competențele antreprenoriale (necesare pentru a începe un business) și cele manageriale.

“Cred că românii au o înclinație naturală către o gândire antreprenorială, multidisciplinară. Mediul în care crești te modelează, iar societatea noastră ne-a forțat să ieșim din carapacea confortului și să devenim creativi, să găsim soluții.
Nu exista pe vremea mea nici o noțiune de educație antreprenorială care să fie transmisă în școală sau prin intermediul educației formale. Eu personal m-am bazat mereu pe intuiție și bun simț. De aceea cred că în cazul meu este înnăscută. Poți adăuga la simțul înnăscut și informații suplimentare care să îți traseze mai clar anumite noțiuni de business sau poate mai aplicat. Programele de dezvoltare antreprenoriale sunt eficiente dacă vin să ajusteze, să îmbunătățească ceea ce există deja acolo ca instinct primar.

De aceea, motivația principală pentru succesul antreprenorial este tocmaisatisfacția muncii tale. Motivația principală pentru care un antreprenor continuă să facă ceea ce face, de unul singur, fără garanții și cu riscuri mari, este recunoașterea, validarea muncii sale. De acolo se naște satisfacția și dorința de a munci mai mult, mai bine. Succesul poate fi definit și prin prisma împlinirii personale, nu numai din punt de vedere financiar.
Disciplina, creativitatea, gândirea strategică, capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu cât și în detaliu, abilitatea de a pune întrebări corecte care să ducă business-ul în direcția dorită – toate sunt competențe specifice care fac dintr-un antreprenor unul de succes.Apoi urmează abilitatea de a fi un bun organizator, negociator, care să știe cum să își gestioneze resursele (financiare, dar și de altă natură).
Eu sunt o antreprenoare self made. Pe parcursul dezvoltării mele ca antreprenor am adăugat însă și un curs de management care mi-a oferit certitudinea că tot ceea ce eu făcusem înainte, intuitiv, a fost ceea ce trebuia.
Ca factori de succes antreprenorial, esențiali sunt ambiția, rezistența la frustrare, consecvența, un stil de reprezentare unitar, recognoscibil.
Cred în combinația dintre un lider și un antreprenor de succes – 2 în 1 adică.Cu competențe antreprenoriale, necesare pentru a începe un business, dar și manageriale. Sunt necesare și abilități interpersonale, de planificare, organizare etc. Un manager ar trebui să fie eficient în mai multe activități de interes pentru firma la care își desfășoară activitatea, exact ca un antreprenor.
În domeniul artistic, o competență antreprenorială specială, care trebuie să primeze,este creativitatea. Însă antreprenoriatul în industriile creative nu diferă de cel clasic ca mod de implementare și de gândire.
E importantă introducerea într-un proiect de țară a unor strategii de dezvoltare a competențelor antreprenoriale

Că părinte, sunt convinsă că de mici copiii învață subtil din ceea ce văd și aud. De la mine personal au învățat cum se poate negocia, cum se calculează un preț pentru ceea ce creează, cum să-și evalueze munca, dar și alte deprinderi mai subtile ce țin de limbaj și atitudine.
De aceea e importantă introducerea într-un proiect de țară a unor strategii de dezvoltare a competențelor antreprenoriale.Creșterea economică, în țările în curs de dezvoltare și nu numai, este legată în mod direct de activitatea antreprenorială. Avem nevoie de mai mulți antreprenori, avem nevoie să se dezvolte acest sector privat. El trebuie încurajat prin strategii de dezvoltare a competențelor antreprenoriale susținute de către stat, accesibile și sustenabile”.
(Va urma)

Articol preluat din numărul 246/aprilie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici