Oamenii citesc mai mult ca înainte, dar actul lecturii nu mai generează venituri

1.Cât de greu este să conduci un grup editorial în România într-o perioadă dificilă?

Cred business-ul editorial din România n-a fost niciodată unul simplu, pentru că piaţa e foarte slabă. Raportată la populaţia ţării, suntem mult sub statele din imediata apropiere. Ungaria are o piaţă de trei ori mai mare. Polonia are o piaţă de opt ori mai mare. Ca să nu mai punem la socoteală ţările dezvoltate, ca Germania, care are o piaţă editorială de 7 miliarde de euro. În România piaţa de carte la nivelul anului trecut era evaluată undeva la 60 de milioane de euro, fără proiectele de chioşc şi manuale. Consumul de carte fiind atât de scăzut, pentru orice manager este foarte complicat să gestioneze compania, iar criza a afectat foarte puternic industria. Cred că de la debutul crizei şi până în prezent piaţa a scăzut cu 40%. Şi înainte de criză era o industrie dificilă în care trebuia să te lupţi din greu pentru supravieţuire, cu o reţea de distribuţie foarte slabă şi cu un sistem de plată riscant pentru producător, adică o plată pe măsura vânzării. De la începutul crizei lucrurile s-au complicat şi mai mult.

2. Dar se vorbeşte mult că publicul din România este educat şi citeşte. Nu e o situaţie generală?
Poate că asta ne place să credem, însă după consumul de carte suntem pe ultimul loc din Europa. Este o legătură directă între consumul de carte şi nivelul de dezvoltare al unei ţări. Germania nu întâmplător are o piaţă de 7 miliarde de euro, e şi cea mai puternică economie din Europa. Să fii performant în orice domeniu trebuie să fii instruit.

3. Dar librăriile, cel puţin cele din Bucureşti, sunt mai mareu populate. Cum vă explicaţi?
Se creează o aparenţă. În Bucureşti suntem cumva privilegiaţi. Avem târguri mari, librarii frumoase, dar România nu se rezumă numai la centrul Bucureştiului. România e şi localitatea în care nu există nicio librărie şi unde oamenii nu au acces la nicio carte. Sunt judeţe în România care au numai două, trei librarii pe judeţ. Iar bibliotecile nu au bani deloc de doi ani de zile.

4. Cum rămâne cu asocierile cu diverse publicaţii, pe care le-aţi făcut şi dumneavoastră, dar şi alte edituri? Ajută?
Foarte mult. Într-o săptămână se distribuiau exemplare cum nu se puteau distribui în ani de zile. Problema cea mai mare a industriei editoriale din România vine din distribuţie. O distribuţie care s-a restrâns foarte mult în ultimii 20 de ani. Avem puţine puncte de desfacere. La asta se reduce totul. Ziarele au pus la dispoziţia editurilor o reţea care era de 5000 de puncte. Reţeaua de librării este de până în 300, cea de chioşcuri este de 5000. Plus că am accesat o reţea de distribuţie mult mai extinsă. Tipărind aceste tiraje mari, pentru a acoperi toată reţeaua de distribuţie, am putut să avem un preţ de producţie mult mai bun şi un preţ de vânzare mai mic. Într-o ţară săracă, publicul e atent şi foarte sensibil la aceste schimbări de preţ. În momentul în care ne-am permis un discount de vreo 70% faţă de preţul de librărie şi am pus produsul la îndemâna unui număr foarte mare de români, efectul s-a simţit imediat. De unde vindeam două, trei mii de exemplare pe an din titlurile relativ bune, am ajuns să vindem peste 100 000 de exemplare într-o săptămână. Sigur, e un anumit trend al acestor proiecte. Apoi urmează o descreştere pentru că se ajunge la o saturaţie. Piaţa s-a stabilizat undeva la 20 000 – 30 000 de exemplare. Oricum, o cifră mult peste vânzările medii anuale din librarii. Totul vine din comoditatea achiziţiei. Adică o reţea mult mai extinsă. Dar contează foare mult şi promovarea TV, machete în print şi online.

5. Sunteţi foarte prezenţi pe TV cu Cronica Ilustrată a Omenirii şi aţi mai fost şi cu Enciclopedia Britanică. Cum aţi ajuns la concluzia că vă va ajuta?
Este un canal de vânzare folosit de noi în ultima perioadă, care ne-a ajutat să accesăm un public care poate nu vizita librăria în mod regulat. Dar este o ofertă strâns legată de preţ până la urmă. Nu poţi să scoţi orice titlu în faţă şi să-l vinzi prin tipul acesta de prezentare. Cronica Ilustrată avea un preţ foarte bun, avea o reducere de vreo 55% faţă de preţul din librărie şi Enciclopedia Britanică a avut la un moment dat chiar 60% reducere. Automat clientul a fost interesat. Din păcate pentru viitorul apropiat şansele ca un investitor să apară şi să fie interesat de retailul de carte din România sunt foarte mici. Reţeaua de distribuţie a librăriilor nu va creşte în perioada următoare, astfel că singura soluţie de suprevieţuire este să încercăm să accesăm publicul pe ale canale sau printr-o vânzare directă, prin reţeaua de chioşcuri sau prin hipermarketuri, care au o cotă tot mai importantă.

6. Nu puteţi face o colaborare cu ministerul învăţământului pentru a suplimenta fondul de carte în bibliotecile din România, mă refer mai ales la cele din zona rurală, puţin aprovizionate cu titluri noi?
Industria editorială ar trebui ajutată, categoric, şi, de-a lungul timpului, au fost diverse proiecte de achiziţie, mai puţin numeroase în ultimii ani, dar fondurile de achiziţii sunt necesare în viitorul apropiat şi pentru bibliotecile publice şi pentru cele şcolare. Acea sumă de 100 de euro alocată profesorilor a avut un efect benefic asupra industriei. A fost o infuzie de 15 milioane de euro în piaţa editorială şi, evident, am resimţit-o cu toţii. Asemenea iniţiative sunt absolut obligatorii dacă vrem să creştem această industrie sau măcar să o menţinem. Dar perspectivele nu cred că sunt foarte fericite.

7. Cei care cumpără cărţile, le şi citesc, sau o fac mai ales pentru prestigiul pe care îl oferă cartea?
Cred ca ar trebui să facem o separare între proiectele de chioşc şi cele tradiţionale de librărie. La cele de chioşc, ritmul de achiziţie, cumva impus de producător, cum a fost cel de la Adevărul, este de o carte pe săptămână. Practic se activează un instinct de colecţionar. Trebuie să le am pe toate şi este foarte posibil ca un număr relativ mic de cărţi să fie şi citite. Cred că pentru achiziţiile din librării mare parte din ele sunt citite, altfel nu s-ar justifica achiziţia. Cărţile sunt transmise celorlalte generaţii, pot fi citite o bună perioadă de timp.

8. Care sunt cele mai căutate colecţii de la Litera?
Pentru vânzările din hipermarketuri întotdeauna cărţile de copii vor fi primele pe listă. Dacă ne adresăm clientului care vine la târgurile de carte sau care intră în librăriile obişnuite, clar vom nota titlurile de ficţiune. „Se numea Sarah“ de Tatiana de Rosnay, carte pe care am scos-o de vreun an şi jumătate, este un bestseller care s-a vândut în trei patru ediţii. La fel şi titluri din colecţia thriller, cum ar fi autorul Clive Cussler. Dar şi colecţiile de nonficţiune, cum ar fi Bestseller. Acolo am găsit o nişă foarte clar activată. De curând am lansat şi o colecţie iq230.

9. Care sunt criteriile de selecţie şi cine alege cărţile pe care urmează să le publicaţi?
Avem un bord editorial. Directorul editorial participă la toate târgurile importante şi stă de vorbă cu cele mai mari edituri din lume care îşi prezintă toate apariţiile, fie prin agenţi sau sunt trimise direct diverse manuscrise spre evaluare. Titlurile care ne plac ajung la redactorii noşti care fac o lectură rapidă, apoi fac un referat. Dacă şi referatul este pozitiv, titlul intră în portofoliul editurii. Singur, informaţiile comerciale legate de performanţele de vânzări în ţările în care au fost deja lansate sunt şi ele relevante. Dacă titlul are succes internaţional, atunci eşti ceva mai atent. Participăm la trei târguri importante de carte, cum ar fi târgul de la Londra, târgul de la Frankfurt şi târgul de la Bologna. Ne întâlnim cu cei mai importanţi jucători din industria editorială mondială. Aşa ne facem portofoliul pe un an de zile.

10. Cum vedeţi dezvoltarea tehnologică şi apariţia tabletelor, ca pe un aliat sau ca pe un adversar?
Ca pe cel mai important aliat. Sunt foarte multe articole în presa din afară în care orice titlu care a avut succes pe plan digital, automat au crescut şi vânzările pe print. Se ajută reciproc.

11. Dacă aş avea o tabletă mi-aş putea cumpăra cărţi de la Litera pe care să le citesc pe format ePab?
Da, avem 240 de titluri deja disponibile în format digital. Strategia este ca până la sfârşitul anului să lansăm simultan în ambele formate orice apariţie (mă refer la cărţile neilustrate). Prin partenerii de la Elefant ele vor fi disponibile pentru achiziţie, dar vor fi şi în magazinele celor de la Apple, Cobo sau Barnes and Noble. Viziunea noastră este că, în mod absolut cert, tot ce înseamnă carte neilustrată va trece pe format digital. Nostalgicii care vorbesc despre mirosul hârtiei şi alte lucruri de genul astă nu se uită la alte industrii unde tranziţia s-a făcut într-un termen şi mai scurt. Cum ar fi industria fotografică, de exemplu. Unde mai sunt cei care fac poze pe film? Transferul se face mai greu, pentru că sunt oameni care sunt obişnuiţi să consume cartea pe un anumit suport. Să nu uităm însă că în fiecare an sunt tot mai mulţi oameni care nu au accesat cartea decât în format digital. Ei intră în partea activă a celor care preferă digitalul. Precum ceilalţi care dispar. E un ciclu firesc.

12. Dumneavoastră cum aţi ajuns să vă ocupaţi de industria asta?
Tata a fondat editura în anul 1989 la Chişinău. Lucra la o editură de stat. Avea microbul în sânge! Când a apărut prima portiţă pentru a-şi deschide o întreprindere în industria particulară a făcut Litera la Chişinău, iar atunci când am împlinit eu 18 ani (nr. Dan Vidraşcu) s-a deschis la Bucureşti filiala din România, în 1997. Marin Vidraşcu a intrat şi el în companie şi, punând umăr la umăr, am crescut afacerea. Este cazul clasic în care părintele dă naştere afacerii şi copiii o dezvoltă.

13. Ce soluţii aveţi pentru tinerii absolvenţi de Litere care vor să lucreze într-o editură?
În cazul traducerilor lucrăm numai în regim de colaborare. Litera e în căutare permanentă de oameni inteligenţi şi talentaţi, dar şi foarte muncitori. Oricine consideră că poate fi performant în mediul editorial ne poate trimite CV-ul şi în mod cert va ajunge la un interviu şi o evaluare. Aici (n.r. în Bucureşti) avem o echipă foarte tânără pe care am dezvoltat-o în ultimii ani.

14. Cum au fost afectaţi angajaţii dumneavoastră în perioada de criză?
În ultimii ani angajările au crescut faţă de perioada anterioară. Din punctul asta de vedere, orice coleg din Litera nu a fost afectat. Nu au fost oameni disponibilizaţi şi nu au fost tăieri de salarii. Cum erau direcţii noi pe care le dezvoltam, cum ar fi echipa de vânzare, personalul a crescut, iar acum suntem 146 de persoane.

15. Publicaţi şi autori români la debut?
Cereri vin, pentru că le văd şi eu pe mail (n..r. Marin Vidraşcu). Ne trimit mostre care ajung la redactorii coordonatori, care le trec printr-o evaluare şi se răspunde în funcţie de ce găsesc în textele trimise. Noi am lansat colecţia de literatură în urmă cu un an şi jumătate, deci nu avem o ofertă foarte consistentă în zona asta şi am preferat literatura universală. Avem puţini autori români. Dar, de mai mult timp, se discută în cadrul echipei editoriale lansarea unei colecţii de autori români, dar încă nu s-a luat o decizie în cazul acesta, deoarece vânzările sunt foarte slabe pentru ei. Debutanţii cu atât mai mult. În condiţiile astea atacăm cu prudenţă această zonă. Dacă autorii români mari vând trei sau patru mii de exemplare, ce perspective poţi avea cu un debutant? Trebuie să asiguri o cheltuială importantă de promovare dacă vrei rezultate, indiferent cât de bună e calitatea cărţii. În perioada asta sunt puţini jucători români care fac astfel de pariuri riscante.

16. Cum credeţi că va arăta piaţa de carte din România peste câţiva ani?
Există un proiect de lege care se află în Camera Deputaţilor care intenţionează să acorde câte 100 de euro pentru fiecare angajat de la bugetul de stat. Este acelaşi tip de proiect cum a fost cel pentru profesori, doar că acum va fi pentru bugetari. Dacă acel proiect va trece şi se va implementa spre sfârşitul lui 2012 şi începutul lui 2013, cu siguranţă lucrurile vor fi mai roz. Dacă nu, aceeaşi perioadă nu poate fi văzută decât cu îngrijorare şi teamă. Nu sunt motive să vedem creşteri spectaculoase. Reţeaua de distribuţie nu se închide, ba dimpotrivă, puterea de cumpărare este în continuare scăzută, aşa că nu vedem ceva semnificativ. Editurile şi-au redimensionat planul editorial şi numărul apariţiilor a fost în scădere, deci nu avem motive să fim optimişti. O problemă fundamentală a industriei editoriale în ansamblu este că dacă acum 30 sau 40 de ani, dacă cineva vroia să consume text scris, avea două opţiuni: trebuia să cumpere cărţi sau presă. Acum oamenii citesc mai mult decât citeau înainte, dar actul lecturii nu mai generează venituri nici pentru presă, nici pentru edituri. Acum se citesc publicaţii online, se citesc foarte multe bloguri. Populaţia are acces la conţinut fără să fie nevoie să plătească pentru el. S-ar putea să fie un moment dramatic pentru dezvoltarea industriei editoriale mondiale. Deşi consumul de informaţie scrisă este în creştere, veniturile sunt în scădere.