Rezultatele unui studiu și recomandări privind privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate în România

Aceste obiective nu pot fi atinse altfel decât prin respectarea drepturilor copiilor privați de libertate. În caz contrar, timpul petrecut în unitățile de deținere va rămâne în continuare un timp pierdut, atât pentru majoritatea copiilor custodiaţi, cât și pentru societatea care trebuie să-i reintegreze.

Asigurarea școlarizării tuturor copiilor privați de libertate și/sau formarea lor profesională, fără excepții, reconstruirea codului etic al acestor copii prin încurajarea și recompensarea comportamentelor pozitive, pro-sociale în timpul detenției, aplicarea legii și a normelor și standardelor internaționale, precum și popularea mediului de recluziune cu modele pozitive – respectiv cu un personal corect, obiectiv, non-violent, motivat de „îndreptarea” conștientă, prin mijloace pozitive, a copiilor delincvenți – sunt măsuri esențiale, care pot conduce la scăderea semnificativă a numărului copiilor care revin în sistemul penitenciar ca tineri adulți.

Raportul analizează respectarea drepturilor copiilor pe întregul traseu judiciar, de la arestarea preventivă până la executarea pedepsei sau a măsurii educative dispuse de instanța de judecată. Analiza se axează în principal pe două dimensiuni: condițiile materiale de detenție și relațiile inter-umane.

Rezultate

• În momentul realizării primei anchete a copilului, în doar 2% din cazuri a fost prezent asistentul social și în numai 6% din cazuri a fost prezent un avocat.
• Aproximativ 68% dintre copiii incluși în eșantion au spus că au fost purtați în cătușe în public, dintre care aproximativ 20% au spus că au fost încătușați alături de un adult.
• 57% dintre copiii intervievați au spus că nu li s-au comunicat drepturile pe care le au, la momentul reținerii; 63% dintre aceștia au declarat că nu li s-a spus că pot face reclamații.
• 42% dintre copii au declarat că au primit avocat imediat ce au fost aduși la poliție, aproximativ 30% că au primit avocat după o perioadă de timp, în timp ce aproape 27% că nu au avut avocat pe perioada desfășurării anchetei poliției.
• Aproximativ 30% dintre copii au împărțit camera din arestul poliției cu adulți, fapt care contravine Regulilor Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru protecția copiilor privați de libertate (punctul 29, capitolul IV) si Regulilor Minime ale ONU cu privire la Administrarea Justiției Juvenile (Regulile de la Beijing), punctul 13.4.
• Aproximativ 22% dintre copii au declarat că au fost victime ale abuzurilor fizice în arestul poliției, cele mai multe comise de către ofițeri de poliție, procurori sau gardieni.
• Aproximativ 70% dintre copii au discutat cu avocatul înainte de prima înfățișare în fața instanței de judecată; jumătate dintre aceștia au avut o singură discuție cu avocatul, în sala de judecată, chiar înainte de înfățișare. Aproximativ 30% dintre copii spun însă că nu au avut nicio discuție cu un avocat, nici în sala de judecată, înainte de prima înfățișare în fața instanței, fapt care contravine art. 171 alin. 2 din vechiul Cod de Procedură Penală, potrivit căruia asistența juridică a inculpatului copil era obligatorie.
• 62% dintre copii au declarat că înfățișarea în instanță nu a fost privată, în sala de judecată fiind de fața public, avocați și/sau alți inculpați din alte cauze, fapt care contravine art. 485 alin. 2. din vechiul Cod de Procedură Penală.
• 66% dintre copiii intervievați declară că au fost informați la depunerea în unitatea de deținere a ANP în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le au; 34% afirmă că nu au fost informați.
• Aproximativ 30% dintre copiii intervievați au declarat că au fost victime ale abuzurilor fizice (inclusiv viol), cele mai multe comise de ceilalți copii deținuți, situație care confirmă că violența între copiii custodiaţi continuă să fie tratată cu inacceptabilă lejeritate.
• 86% dintre copii afirmă că au putut merge la medic de fiecare dată când au avut nevoie, iar 78% că au primit medicamente de fiecare dată când au avut nevoie. În același timp, aproape trei sferturi dintre copii (72%) spun că s-au îmbolnăvit în timpul detenției.
• Mai mult de jumătate dintre copii (55%) au declarat că mâncarea este inadecvată.
• Peste 33% dintre copii nu sunt vizitați de membrii familiei, iar 35% nu au primit niciodată pachet.
• Peste 90% dintre copii declară că pot vorbi cu un psiholog sau educator oricând au nevoie.
• 90% dintre copii pot participa zilnic la activități sportive, însă 54% dintre copiii intervievați susțin că nu au oportunitatea de a învăța o meserie.

Recomandări

1. Creșterea alocării bugetare pentru centrele de reținere și arest preventiv, centrele de reeducare și centrele de detenție, pentru a aduce condițiile de viață și nivelul de îngrijire a sănătății fizice și psihice la standarde acceptabile.
2. Alocarea fondurilor pentru asigurarea necesarului optim de resurse umane, în special în domeniul reintegrării sociale, precum și instruirea adecvată și creșterea nivelului de profesionalizare a persoanelor care desfășoară activități directe cu minorii.
3. Verificarea modului în care se realizează informarea copiilor în custodie, atât în centrele de reținere și arest preventiv, cât și în centrele de reeducare și de detenție, cu privire la drepturile și obligațiile pe care le au.
4. Instituirea și punerea în aplicare a unei politici de toleranță zero pentru prevenirea actelor de violență împotriva copiilor pe parcursul arestării, procedurilor penale și detenției.
5. Verificarea modului în care se asigură prezența asistentului social și a apărătorului la audierea copiilor și adoptarea măsurile necesare pentru aplicarea acestei practici obligatorii, în întregul sistem.
6. Verificarea modului în care se asigură copiilor asistența juridică în timpul anchetei și adoptarea și aplicarea măsurilor necesare pentru ca toți copiii să primească asistența juridică.
7. Verificarea modului în care se organizează audierea copiilor în instanțele de judecată și adoptarea de urgență a măsurilor organizatorice necesare pentru a asigura ne-expunerea copiilor învinuiți în spații în care se judecă alte cauze.
8. Instituirea și aplicarea unor măsuri de prevenire și descurajare a actelor de violență între copii, în timpul custodierii lor în centrele de reținere și arest preventiv, în centrele de reeducare și cele de detenție.
9. Stabilirea unor protocoale de raportare în siguranță de către copii a actelor de violență pe timpul arestării, a procedurilor penale și a detenției, inclusiv un protocol pentru asigurarea protecției de rele tratamente, ca urmare a raportării.
10. Multiplicarea ofertelor de formare profesională a copiilor privați de libertate.
11. Formalizarea cadrului instituțional necesar reintegrării sociale a deținuților, prin aprobarea Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate.
12. Planificarea și alocarea de resurse financiare și materiale pentru multiplicarea și diversificarea oportunităților de învățare socială pentru copiii privați de libertate.
13. Identificarea și punerea în aplicare de măsuri pentru asigurarea accesului la servicii speciale de consiliere interne sau externe, pentru a remedia traumele psihice, și/sau deficiențele sociale și profesionale ale copiilor privați de libertate.
14. Înființarea, organizarea și asigurarea funcționării unor centre de tip rezidențial, special destinate copiilor care au executat măsuri privative de libertate.
15. Analiza periodică de către parteneri externi a respectării drepturilor copiilor aflați în detenție și oportunitățile de socializare și reinserție socială pe care sistemul le oferă copiilor custodiați.