Prevederile codului muncii – cu privire la formarea profesionala a salariatilor

Printre drepturile angajatilor enumerate de Codul Muncii se afla si dreptul la acces la formarea profesionala, reglementat de articolele 188 – 205 din Codul Muncii.

Formarea profesionala a salariatilor are ca obiective principale, printre altele: adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca, obtinerea unei calificari profesionale, actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca, perfectionarea pregatirii profesionale, promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale a salariatului. Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate, prin stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca, prin stagii de practica si specializare, precum si prin ucenicie organizata la locul de munca.

Angajatorii sunt obligati sa asigure participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, cel putin o data la doi ani, daca au cel putin 21 de salariati si, cel putin o data la trei ani, daca au sub 21 de salariati, si sa suporte toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare. In cazul in care initiativa participarii la o forma de formare profesionala care presupune scoaterea din activitate apartine salariatului, angajatorul va decide cu privire la conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala si daca va suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta.

Daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate a salariatului, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.

Perioada in care contractul individual de munca este suspendat in vederea participarii salariatului la cursurile sau la stagiul de formare profesionala este luata in calcul la stabilirea vechimii in munca a salariatului, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Formarea profesionala nu presupune doar drepturi pentru angajati, ci si obligatii.

Astfel, salariatul care a beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile care a presupus scoaterea sa din activitate pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru sau scoaterea integrala din activitate nu poate avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin trei ani de la data absolvirii cursurilor sau a stagiului de formare profesionala.

Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formare profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca. In cazul in care salariatul demisioneaza inainte de expirarea perioadei stabilite prin actul aditional, acesta poate fi obligat sa suporte toate cheltuielile ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada agreata cu angajatorul.

Obligatia de a suporta cheltuielile de formare profesionala revine si salariatilor care au fost concediati inainte de expirarea perioadei stabilite prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Prevederile Codului Muncii cu privire la formare profesionala asigura, pe de o parte, cresterea pregatirii profesionale a salariatilor si, pe de alta parte, garantia ca angajatorul va beneficia de pe urma cheltuielilor facute in scopul pregatirii profesionale a angajatilor sai.