Pe scurt despre impozitul forfetar
Pentru inceput sa aruncam o privire clara si obiectiva asupra acestui impozit. Denumirea de "impozit forfetar" nu este in totalitate exacta. Tocmai de aceea, OUG 34/2009, prin care s-au introdus modificari, il denumeste "impozit minim". Practic, s-a stabilit o suma minima platita de fiecare contribuabil, persoana juridica, in functie de veniturile obtinute in cursul anului fiscal anterior. In mod gresit s-a afirmat ca doar anumite sectoare de activitate vor face subiectul acestui impozit. Din contra, au fost supuse acestui impozit atat societatile comerciale platitoare de impozit pe profit, cat si microintreprinderile platitoare ale impozitului special de 3%, aplicabil asupra cifrei de afaceri. In plus, impozitul minim va trebui platit chiar si de catre societatile comerciale aflate in situatie de pierdere fiscala. Singurele societati exceptate sunt cele a caror activitate era suspendata la data de 1 mai 2009.
Nu sunt in masura sa estimez daca acest impozit va genera venituri bugetare semnificativ majore sau daca suma stransa din aplicarea sa va fi comparabila cu costul de colectare. Pot spune ca, pe de-o parte, este o nevoie clara a Guvernului de a obtine in aceasta perioada de criza cat mai multe venituri in cel mai scurt timp, iar pe de alta parte societatile comerciale, fie ele mari contribuabili, fie IMM sau microintreprinderi au nevoie de sustinere pentru a putea trece cu bine de anul acesta.
Se pare insa ca Guvernul si-a facut calculele de oportunitate si a decis ca este mai importanta aplicarea acestui impozit in dauna unor masuri de sustinere, fie chiar si prin neaplicarea unor obligatii suplimentare.
Totusi, sa nu picam in capcana mediatico-politica si sa consideram acest impozit drept principala cauza a falimentului micilor intreprinzatori. Valoarea absoluta a acestui impozit nu este impovaratoare, valoarea sa maxima fiind de aproximativ 10.000 de euro pentru societatile a caror cifra de afaceri a fost anul trecut de peste 30 milioane de euro, insemnand practic aproximativ 0.03% din cifra de afaceri. In cazul microintreprinderilor, valoarea maxima a impozitului minim ce poate fi platit este de 6.500 de lei, in timp ce valoarea maxima a impozitului pe venit ar fi de 12.900 de lei, pe cand valoarea minima a impozitului forfetar este de 2.200 de lei, superior unui impozit pe venit egal cu 0 lei. Aceasta valoare de 2.200 lei este posibil sa genereze dizolvarea (inchiderea voluntara) sau falimentul multor societati existente doar pe hartie. Mult mai afectate vor fi acele societati care anul trecut, pe baza cresterii constante a cifrei de afaceri, au realizat investitii semnificative ajungand in situatia de pierdere fiscala si care vor trebui anul acesta sa plateasca cateva mii de euro, care nu au fost inclusi in bugetul de venituri si cheltuieli pentru acest an. Vor falimenta multe societati, dar cred ca multe dintre ele vor fi dintre cele care n-au avut activitate in ultimii ani sau al caror declin economic nu a fost generat de impozitul minim. Este foarte posibil ca multe dintre microintreprinderile cu venituri reduse, bazate doar pe serviciile oferite de unicul asociat si angajat sa se transforme in PFA sau, daca nu si-au suspendat activitatea pana la data de 1 mai, sa fie dizolvate. Este evident ca Guvernul si-a asumat riscul ca multe din aceste microintreprinderi deschise de catre adevaratii antreprenori sa aiba de suferit prin aplicarea acestui impozit. Dar tot asa de probabil este ca, din datele detinute de Ministerul de Finante, sa reiasa ca multe dintre aceste societati sunt folosite pe post de societati-vehicul pentru eludarea unor prevederi legale (e.g. pentru plata de salarii, achizitie bunuri etc.).
O consecinta a aplicarii impozitului minim, prin raportare la veniturile obtinute de o societate, poate fi defiscalizarea economiei si cresterea evaziunii fiscale. In practica, multe societati vor prefera sa se reintoarca la "afacerile la negru" prin neemiterea documentelor fiscale si neintroducerea unor sume in contabilitate. Pentru bugetul de stat, consecinta poate fi foarte importanta pentru ca se va pierde atat prin scaderea bazei impozabile aplicabile pentru impozitul pe profit, cat si prin neaplicarea unor taxe si impozite indirecte cum este, de exemplu, TVA-ul.
In concluzie, s-a decis alegerea celei mai facile cai pentru posibila obtinere a unor venituri bugetare suplimentare, fara a fi luate in considerare unele masuri alternative, de colectare mai riguroasa a obligatiilor bugetare restante sau de aplicare a unor masuri eficiente pentru inlaturarea din economie a societatilor-vehicul mentionate mai sus. Avand in vedere situatia economica delicata din acest an, aceasta inasprire a tratamentului fiscal va trebui coroborata cu o mai buna colectare a impozitelor si cu masuri puternice si efective privind sustinerea intreprinzatorilor, atat a celor prezenti in Romania, cat si a potentialilor investitori.