Insolventa, solutia salvatoare?

Insolventa este acea stare a patrimoniului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti pentru achitarea datoriilor. Atunci cand exista datorii mai mari de 10.000 de lei neachitate, pentru o perioada de 30 zile de la scadenta, atunci starea de insolventa se prezuma. Falimentul este procedura de insolventa care se aplica debitorului in vederea lichidarii patrimoniului debitorului si acoperirii datoriilor.

PROCEDURA

Practic, procedura generala a insolventei este impartita in trei mari faze: (i) perioada de observatie; (ii) reorganizarea judiciara; si (iii) falimentul. Procedura este deschisa printr-o cerere adresata de creditor Tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul, in fata unei instante speciale, numita judecator sindic. In anumite cazuri prevazute de legea insolventei, chiar debitorul are obligatia de a cere deschiderea procedurii. Dupa admiterea cererii de deschidere a procedurii, se poate intra in reorganizare judiciara sau se poate intra direct in faliment. In cazuri limitative prevazute de lege, se poate folosi o procedura simplificata prin care debitorul intra direct in faliment. Totusi, in cele mai multe cazuri, se alege deschiderea procedurii generale si deschiderea imediata a procedurii falimentului.

In faza de observatie, activitatea debitorului continua, dar administrarea societatii va fi preluata de catre un practician in insolventa (administrator judiciar/lichidator). Acesta are sarcina de a inventaria bunurile debitorului, de a alcatui o lista a creditorilor si de a repune debitorul pe linia de plutire. Daca acesta considera ca exista sanse de salvare a societatii, atunci administratorul judiciar poate propune un plan de reorganizare, dar un astfel de plan poate fi propus si de catre creditori sau chiar de catre debitor. Perioada de observatie este limitata, dar, in practica, poate ajunge chiar si la peste un an.

In cazul in care planul de reorganizare este aprobat de judecatorul-sindic, atunci toate actiunile viitoare ale debitorului se vor subordona prevederilor acestui plan. Ulterior, daca prin aplicarea planului de reorganizare, debitorul nu-si poate achita datoriile, atunci unica sansa este intrarea in faliment. Intrarea in faliment presupune incetarea operatiunilor debitorului, lichidatorul urmand sa vanda bunurile debitorului pentru plata creditorilor. Pana in acest moment, s-au inregistrat foarte putine cazuri de societati reorganizate cu succes, in cele mai multe situatii fiind solicitata deschiderea imediata a procedurii falimentului. Totusi, pe viitor este posibil sa asistam la un numar tot mai mare de astfel de societati reorganizate.

EFECTELE DESCHIDERII PROCEDURII

Indiferent daca este vorba despre deschiderea procedurii generale sau a celei simplificate, dreptul de administrare a debitorului va fi acordat unui administrator judiciar/lichidator. Acesta va analiza situatia societatii si va incerca sa achite datoriile catre creditori. Un aspect deosebit de important este validitatea actelor incheiate anterior de catre debitor. Pentru actele frauduloase incheiate cu cel mult trei ani inainte de deschiderea procedurii, administratorul judiciar va putea cere anularea. Dupa data deschiderii procedurii insolventei, nu vor mai curge impotriva debitorului dobanzi, penalizari sau majorari de intarziere. De asemenea, se vor suspenda de drept toate procedurile de recuperare a creantelor. Aceasta prevedere se aplica, cu anumite exceptii, chiar si in cazul creditorilor garantati, cei in favoarea carora a fost constituita o garantie reala mobiliara/imobiliara (gaj, ipoteca etc). Astfel, daca un creditor a demarat o procedura de recuperare a creantei, dar un alt creditor a obtinut deschiderea procedurii, atunci primul creditor va trebui sa se inscrie la masa credala, si anume, in tabelul creantelor intocmit de administratorul judiciar si depus la instanta.

Creditorul care doreste sa intenteze o cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva unui debitor trebuie sa aiba in vedere mai multe aspecte, dupa cum urmeaza:

• procedura insolventei se desfasoara sub controlul de legalitate exercitat de judecatorul sindic, toate actiunile intreprinse de administratorul judiciar/lichidator trebuind sa fie incuviintate de judecator;
• chiar daca termenele de indeplinire a procedurilor stabilite de lege nu sunt foarte extinse, variind de obicei intre 15 si 60 zile, intreaga procedura de insolventa/faliment dureaza de cele mai multe ori in jur de 3-4 ani;
• creditorii sunt inregistrati in tabelul de creante in functie de tipul creantei, garantata sau negarantata, acest lucru avand o importanta covarsitoare, intrucat, din sumele obtinute, vor fi achitate mai intai creantele garantate, cele insotite de o garantie reala. Plata creantelor garantate se va face proportional cu valoarea creantei respective din totalul creantelor inregistrate impotriva debitorului. In consecinta, este recomandabil ca in cazul creantelor neinsotite de o garantie deschiderea procedurii sa se faca doar dupa ce creditorul s-a asigurat ca patrimoniul debitorului este suficient pentru acoperirea tuturor creantelor.

Un mit al procedurii insolventei este acela ca, odata deschisa procedura insolventei/falimentul, actionarii sau administratorii nu vor raspunde decat in limita capitalului social al societatii debitoare. Acest lucru este adevarat doar pana la un punct, pentru ca acestia vor putea fi constransi sa acopere creantele neplatite daca prin faptelor lor au cauzat starea de insolventa a societatii debitoare. In concluzie, este greu de afirmat ca solutia cea mai facila si ieftina pentru iesirea dintr-un impas economico-comercial este insolventa.