Formarea profesională – provocări în practică
În egală măsură, salariaţii înşişi conştientizează beneficiile perfecţionării profesionale şi mai cu seamă a pârghiilor oferite de legislaţie pentru a putea face uz de anumite facilităţi în acest sens. Astfel, în practică, nu puţine sunt situaţiile în care salariaţii vin în întâmpinarea angajatorilor, identificând şi propunând acestora cursuri de perfecţionare (sub forma training- urilor, a cursurilor de master etc.) care pot intra sub cupola reglementărilor Codului Muncii privind formarea profesională.
Concret, dacă iniţiativa formării profesionale aparţine angajatorului, în sensul îndeplinirii obligaţiei legale prezentate mai sus, compania urmează să acopere în totalitate costurile generate de o astfel de situaţie (costul cursului propriu-zis, costuri de transport, cazare, masă etc. ale salariatului) în cazul în care formarea profesională presupune deplasarea. În plus, aşa cum prevede Codul Muncii, salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale obişnuite (fără a se mai face distincţia între situaţii de scoatere parţială sau totală din activitate a salariatului cu prilejul efectuării cursului de formare profesională).
În absenţa unor prevederi clare, nu este exclus ca angajatorul să accepte, de la un caz la altul, suportarea, în tot sau în parte, a cheltuielilor ocazionate de un curs de formare profesională identificat de salariat (fie că societatea şi-a îndeplinit deja sau nu obligaţia de a asigura formarea profesională a salariaţilor).
În oricare dintre cazurile de mai sus, părţile urmează să stabilească, printr-un act adiţional la contractul de muncă, termenii şi condiţiile aferente cursului de formare, modalitatea de suportare a costurilor, obligaţiile salariatului şi ale companiei pe durata cursului, precum şi o eventuală clauză privind restricţionarea dreptului salariatului de a înceta contractul de muncă pentru o anumită perioadă după finalizarea cursului de formare profesională.
O primă problemă practică are în vedere categoriile de cursuri care pot face parte din sfera de aplicabilitate a prevederilor privind formarea profesională. Potrivit practicii unor instanţe, pentru a avea eficienţă în contextul prevederilor art. 196 şi următ. din Codul Muncii, un curs de pregătire profesională ar trebui să îndeplinească cerinţele prevăzute de legea română privind evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale obţinute în cadrul formării profesionale.
Într-o astfel de interpretare, se poate pune problema ca anumite cursuri de formare profesională – care se bucură de recunoaştere internaţională şi cu siguranţă realizează, la nivel principial, scopul oricărui stagiu de formare profesională (dobândirea unor cunoştinţe, aptitudini, competenţe în vederea perfecţionării într-un domeniu dat) – să fie afectate de riscul nerecunoaşterii, de către o instanţă naţională, ca intrând în sfera noţiunii de pregătire profesională (în înţelesul dat de Codul Muncii şi legislaţia specială).
Citeşte mai mult pe hrmanageronline.ro