ESCO-urile sunt entităţi care oferă servicii energetice sau efectuează modernizări din punct de vedere al eficienţei energetice, asumându-şi în acelaşi timp şi anumite riscuri de natură financiară sau de performanţă a lucrărilor. Deşi ESCO-urile sunt în mod normal asociate conceptului de contract de performanţă energetică, contract în baza căruia acestea sunt remunerate în funcţie de economiile de energie realizate, modul de operare al acestora nu este uniform în toate jurisdicţiile.
Dezvoltarea ESCO-urilor în Italia şi Franţa, de exemplu, a avut la bază contractele de furnizare de energie. Prin externalizarea furnizării de energie, societatea urma să garanteze un anumit nivel de confort consumatorilor prin asigurarea unui preţ fix, mai scăzut. Câştigul ESCO-ului urma să reprezinte diferenţa dintre factura iniţială de energie a consumatorului şi factura de energie rezultantă. Introducerea programelor de certificate albe prin intermediul cărora autorităţile acordă certificate tranzacţionabile părţilor care îşi îndeplinesc obiectivele impuse de stat, privind consumul de energie în Italia şi Franţa, a coincis cu dezvoltarea industriei, cu diversificarea serviciilor oferite.
Eligibilitatea pentru certificate albe este definită destul de larg în Italia şi cuprinde toate sectoarele de consum final, în puternic contrast cu modelul francez, unde eligibilitatea este strict definită şi limitată. ESCO-urile italiene joacă un rol foarte important în obţinerea şi tranzacţionarea acestor certificate. De fapt, procesul de tranzacţionare de certificate albe în Italia este mult mai fluid şi deschis decât în Franţa. În vreme ce francezii sunt rezervaţi în a crea un mecanism speculativ, autorităţile italiene, aparent mai preocupate de aspectul puterii de piaţă excesive, au optat pentru un regim cu numeroase părţi participante. În Italia, entităţile obligate, aşa-numitele părţi obligate, sunt distribuitorii de energie cu mai mult de 100.000 de consumatori. Spre deosebire de programul italian, în Franţa ESCO-urile nu pot solicita certificate albe, deşi părţile obligate precum şi alte entităţi încă folosesc ESCO-urile pentru implementarea măsurilor de eficienţă energetică.
Părţile obligate sunt libere să aleagă modul în care să-şi îndeplinească obligaţiile. Pentru a putea primi un certificat, o entitate eligibilă trebuie să realizeze o economie de energie de 1 GWh cumulată şi actualizată ("cumac") la 4% pe durata de viaţă a măsurii respective.
În prezent, ESCO-urile din Italia şi Franţa nu se limitează doar la contracte de furnizare de energie. În schimb, există mai multe soluţii disponibile pentru consumatori. Aceste soluţii includ cogenerarea, controlul arderii şi modernizarea centralelor de încălzire în Italia, şi sisteme HVAC (încălzire, ventilaţie şi climatizare), sisteme de producţie de aer comprimat şi administrarea clădirilor, în Franţa.
Dezvoltarea ESCO-urilor în Statele Unite ale Americii prezintă o caracteristică neobişnuită. Fără a se fi dezvoltat în baza contractelor de furnizare de energie, ESCO-urile din Statele Unite ale Americii, sau NAESCO-urile s-au dezvoltat ca entităţi care furnizau servicii de eficienţă energetică consumatorilor de energie în timpul crizei petroliere din anii 1970 şi care s-au implicat în partea de furnizare de energie abia în anii 1990, o traiectorie a dezvoltării care contrastează puternic cu cea din Italia şi Franţa. Iniţial NAESCO-urile utilizau contracte de performanţă energetică pentru a contracara scepticismul consumatorilor care nu doreau să investească bani care puteau, sau nu, să ducă la economii de energie. În anii 1990, relaxarea reglementărilor privind piaţa de energie a stimulat ESCO-urile să se extindă şi în furnizarea de energie.
În prezent, NAESCO-urile sunt din nou asociate preponderent cu soluţii oferite consumatorilor de energie şi contracte tradiţionale de performanţă energetică.
Începând cu 2004, piaţa ESCO din Statele Unite ale Americii a înregistrat o creştere impresionantă. Conceptul de economisire a energiei a revenit în centrul atenţiei. În ciuda prezenţei reduse a ESCO-urilor din Statele Unite în sectorul comercial, industrial şi rezidenţial faţă de omoloagele din Europa ale acestora, în general, în ultimii ani s-a manifestat o creştere a implicării NAESCO-urilor în sectorul rezidenţial. Unităţile pentru care anumite NAESCO operează în acest sector sunt reprezentate majoritar de clădiri cu mai multe apartamente sau clădiri de locuinţe sociale, care au nevoie de soluţii de eficienţă energetică.
România este o piaţă cu potenţial pentru dezvoltarea ESCO-urilor. În prezent se estimează că are a doua cea mai mare intensitate de energie din Uniunea Europeană, măsurând consumul brut de energie în cadrul PIB-ului. Raportul său este estimat ca fiind de trei ori media UE. În plus, ca naţiune cu un nivel ridicat al proprietarilor de locuinţe şi cu venituri medii sau scăzute, o reducere a cheltuielilor cu utilităţile ar putea ajuta la atenuarea stresului financiar pentru multe familii.
Totuşi, nu trebuie să pierdem din vedere potenţialele bariere legale şi de strategie. Contractele de performanţă energetică sunt mai tentante atunci când există informaţii la scară largă privind procesul şi o mai mare încredere şi transparenţă. În plus, introducerea unui program de certificate albe în România ar putea duce la apariţia unei "duble compensări" deoarece părţile care deja participă la schema de tranzacţionare a certificatelor verzi pentru energia regenerabilă ar putea încerca să profite de două ori. De exemplu, o măsură privind eficienţa energetică care utilizează energii regenerabile ar putea rezulta în economii de energie. Partea care implementează măsura ar putea fi deci eligibilă atât pentru certificate verzi, cât şi pentru certificate albe, ceea ce ar contraveni intenţiei iniţiatorilor programului.
În prezent, purtăm discuţii cu diverse părţi interesate pentru a evalua potenţialul pentru ESCO-uri şi programe de eficienţă energetică în România. Deoarece ESCO-urile au avut foarte mult succes în alte ţări, avem toate motivele să credem că acest succes poate fi replicat şi în România, unde există o nevoie accentuată de a ne focusa pe eficienţă energetică.
Perry Zizzi, Partener, Clifford Chance Badea
-
Are o experienţă de peste 15 ani ca avocat consultant în domeniul afacerilor, fiind mai ales specializat în domeniul financiar-bancar şi cel imobiliar (inclusiv achiziţii, finanţări, dezvoltări, leasing). Are o vastă experienţă transfrontalieră în aceste domenii, oferind consultanţă în tranzacţii complexe în multe ţări din Europa Centrală şi de Est, Europa de Vest şi în alte părţi ale lumii.
-
Absolvent al Universităţii din Georgetown SUA (Magna cum laude, Phi Beta Kappa) în 1989 şi al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Columbia în 1995, Perry este membru în Baroul din New York (New York Bar) şi în Baroul Bucureşti.
-
Chambers Europe 2011 îl recomandă ca fiind „un bun profesionist şi un lider de echipă eficient“, în timp ce ultima ediţie a ghidului Chambers Global punctează faptul că „Perry este omul perfect pentru a lucra în cadrul unor tranzacţii trans-jurisdicţionale datorită abilităţii sale de a vorbi engleză, franceză, spaniolă, italiană şi română. Printre domeniile sale de expertiză se numără şi cel imobiliar şi de finanţare a achiziţiilor."
Articol preluat din Revista Cariere de Septembrie, disponibilă la principalele centre de difuzare a presei.
Detalii legate de abonare găsiţi aici.