Egalitatea de sanse
O data cu inmultirea razboaielor, rolul femeii s-a restrans la preocupari eminamente casnice. Succesele repurtate pe campul de lupta au adus cu ele si importante avantaje economice, o celeritate a schimburilor comerciale si o efervescenta culturala nemaiintalnita pana atunci, care au conferit barbatului o pozitie privilegiata. Aceasta preeminenta, devenita cutuma, a fost transpusa in latura normativa a societatii – longa diuturna inveterata consuetudo (practica indelungata devine obisnuinta). Astfel, dreptul roman il mentioneaza pe „pater familias” (seful familiei), care isi exercita autoritatea asupra tuturor persoanelor (sotie, copii, nepoti de fiu) si bunurilor existente intr-o familie. Initial, casatoria romana se infaptuia prin trecerea femeii sub puterea barbatului, cu bunurile dotale pe care le detinea si asupra carora nu mai avea nici un drept. Din momentul incheierii casatoriei, femeia era considerata, din punct de vedere juridic, fiica a lui pater familias, aspect ce avea consecinte pe plan succesoral. Doar la moartea sotului ei, femeia si copiii acesteia se puteau emancipa, dobandind statutul de persoane sui iuris, avand dreptul de a incheia acte juridice in nume propriu.
Legea salica a indus, de asemenea, o stare de inechitate, acordand doar descendentilor masculini dreptul de a urma la tron.
Prima bresa, care intrezarea oarecum activismul feminist, a reprezentat-o consacrarea de catre Revolutia Franceza a drepturilor individuale si a principiului egalitatii intre indivizi.
In 1908 a fost organizata prima Zi a Femeilor, cu manifestatii de amploare, prin care se solicita recunoasterea unor drepturi economice si politice. Una dintre protagonistele miscarii de emancipare, socialista americana Lena Lewis, declara ca nu exista motiv de sarbatoare, ci este doar momentul ce marcheaza „toate luptele ce aveau sa vina”.
In Romania, femeilor li s-a acordat drept de vot pentru prima data prin Legea electorala din 1918 ale carei prevederi au fost inglobate in Constitutia din 1923.
La nivel mondial, sub egida ONU, a avut loc, la Beijing, in 1995, ultima Conferinta dedicata problemelor femeii. Principalele obiective care sunt cuprinse in Documentul final al celei de-a IV-a Conferinte au fost incluse si de tara noastra intr-un Plan National de Actiune si se refera la: ncrearea si dezvoltarea unor mecanisme institutionale care sa coordoneze politicile de promovare a femeii; nimbunatatirea situatiei economice a femeii prin acces nediscriminatoriu pe piata muncii; nprevenirea si solutionarea manifestarilor violente indreptate impotriva femeii si copilului; ninstituirea principiului egalitatii intre femei si barbati in toate domeniile; ncontributia consecventa si mai substantiala a femeilor la procesul decizional.
Masurile pentru promovarea drepturilor femeii s-au concretizat in adoptarea unui act normativ care reglementeaza egalitatea de sanse intre femei si barbati (Legea 202/2002), modificarea Codului penal, prin introducerea infractiunii de hartuire sexuala si a unor variante agravante la infractiuni consacrate (lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava – art. 180-182 Cp) pentru a descuraja fenomenul violentei domestice si noul Cod al muncii (art. 5, art. 6 alin. 2).
Potrivit Legii 202/2002, in domeniul relatiilor de munca, angajatorii au obligatia de a insera in cuprinsul regulamentelor de organizare si functionare si in cele de ordine interioara mentiuni relative la respectarea egalitatii de sanse si de tratament intre angajati, femei si barbati.
Obtinerea unui loc de munca nu poate fi conditionata de efectuarea unui test de maternitate, cu exceptia acelor activitati care presupun conditii deosebite de prestare a muncii.
Hartuirea sexuala constituie o problema des intalnita in cadrul unei firme, motiv pentru care sanctionarea acestui comportament este notabila. Victima hartuirii poate formula sesizari, reclamatii, plangeri catre angajator sau impotriva acestuia, daca este implicat. Angajatul, aflat in aceasta postura, va beneficia de asistenta din partea sindicatului, iar in lipsa acestuia de la reprezentantii salariatilor. Daca medierea antamata in cadrul firmei nu a avut sorti de izbanda, persoana in cauza va sesiza, in termen de 1 an, instanta de judecata competenta, pentru a-i fi solutionata plangerea. Introducerea unei asemenea reclamatii nu poate constitui motivul modificarii contractului individual de munca sau a concedierii persoanei lezate prin acel comportament inadecvat.
Conform art. 13 din Legea 202/2002, la negocierea contractului colectiv de munca la nivel national si a celui la nivelul firmei, partile contractante (angajatorii si sindicatele) vor include clauze de nediscriminare.
In domeniul educational, femeile beneficiaza de aceleasi drepturi de care se bucura si barbatii, in privinta accesului la toate nivelurile de instruire, formare profesionala si perfectionare. Ministerul Educatiei si Cercetarii are obligatia de a selecta acel material curricular conceput in spiritul egalitatii de sanse.
Accesul la sanatate, cultura si informare trebuie sa fie, de asemenea, nediscriminatoriu.
In ceea ce priveste participarea femeilor la luarea deciziilor, legea stipuleaza de o maniera evaziva obligatia autoritatilor publice centrale si locale de a se ajunge la o reprezentare echitabila si echilibrata a femeilor si barbatilor. Inexistenta sanctiunii si a unei autoritati care sa monitorizeze cat de prezente sunt femeile la luarea actului decizional golesc de continut obligatia juridica si o transforma intr-o simpla recomandare.
De aplicarea Legii privind egalitatea de sanse se ocupa mai mult de 10 institutii sau autoritati. Pentru a remedia acest neajuns, Guvernul va infiinta, incepand cu 1 ianuarie 2004, o agentie nationala privind egalitatea de sanse.
Oare cate crampeie normative din fasciculul legislativ in domeniu vor avea sansa de a strabate prisma mentalitatilor autohtone si vor razbate in cotidian?