Dreptul salariatilor la daune morale – potrivit noilor dispozitii ale codului muncii

Potrivit noilor prevederi ale art. 269, alin. 1 din Codul Muncii, modificat prin Legea nr. 237/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 497 din 25 iulie 2007, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Noutatea adusa de Legea nr. 237/2007 consta in faptul ca angajatul a dobandit dreptul sa fie despagubit in temeiul Codului Muncii si pentru prejudiciul moral suferit din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

In versiunea anterioara a Codului Muncii se prevedea ca salariatul are dreptul sa fie despagubit in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale doar pentru prejudiciul material suferit, nu si pentru prejudiciul moral. Cu toate acestea, angajatul putea solicita daune morale, insa printr-o actiune adresata instantei de dreptul comun, in baza dispozitiilor Codului Civil.

Astfel, acordarea de daune morale salariatilor a constituit subiectul Deciziei nr. 721/2006 a Curtii Constitutionale, prin care s-a statuat ca prevederile anterioare ale art. 269 alin. 1 din Codul Muncii nu restrictionau dreptul persoanei, care avea calitatea de salariat si era discriminata la locul de munca, de a solicita instantei judecatoresti daune morale pentru prejudiciul cauzat de angajator, insa aceste daune morale trebuiau cerute nu in temeiul Codului Muncii, ci in temeiul Codului Civil.

Ce schimba noua reglementare

Avantajul pe care il prezinta noua reglementare este acela ca in cazul cererilor de chemare in judecata pentru solicitarea de daune in temeiul Codului Muncii nu se percep taxe de timbru, spre deosebire de cererile de chemare in judecata intemeiate pe dispozitiile Codului Civil, in cazul carora salariatul era nevoit sa plateasca o taxa de timbru calculata in functie de valoarea daunelor solicitate, ceea ce presupunea eforturi financiare din partea acestuia, limitandu-i posibilitatea de a solicita daune morale.

Astfel, potrivit art. 285 din Codul Muncii, cauzele avand ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali (partile contractului de munca), sunt scutite de taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.

Practic, modificarea suferita de Codul Muncii prin Legea nr. 237/2007 permite salariatului sa solicite daune morale angajatorului fara a mai fi nevoit sa plateasca o taxa de timbru, intemeindu-si cererea pe dispozitiile Codului Muncii si nu pe dispozitiile Codului Civil.

Aparitia noii reglementari are efecte si in ceea ce priveste modul de solutionare a litigiului.

Astfel, pana la aparitia modificarii, atunci cand salariatul, pentru a obtine daune morale, isi intemeia pretentiile pe dispozitiile din Codul Civil, judecarea cauzei era de competenta judecatoriei sau a tribunalului, in functie de valoarea pretentiilor reclamantului (daca obiectul cererii era mai mare de 500.000 lei, competenta revenea tribunalului).

In prezent, salariatul avand posibilitatea de a-si intemeia pretentiile pe dispozitiile Codului muncii, cauza se judeca de un tribunal specializat de munca si asigurari sociale, intr-un complet format din doi judecatori si doi asistenti judiciari. Asistentii judiciari participa la deliberare cu vot consultativ.

Avantajul deriva tocmai din faptul ca, judecandu-se de un tribunal specializat de munca, pretentiile salariatului pot fi mai bine analizate prin prisma raportului de munca pe care il are cu angajatorul si se poate bucura de o mai buna protectie in relatia sa cu acesta.