Demisie sau concediere. Ce poți face dacă te răzgândești
Discuţia este extrem de importantă, atât pentru angajatori, dar şi pentru angajaţi, întrucât, prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat o serie de chestiuni vitale, când vorbim de concediere sau demisie. Primul aspect care trebuie să fie lămurit este natura juridică a celor două acte. Acest aspect a fost stabilit în mod clar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că prevederile din Codul civil referitoare la actul juridic unilateral (art. 1324, 1325 şi 1326) sunt aplicabile şi raporturilor de dreptul muncii.
Aşa cum dispune şi art. 55 lit. c, contractul încetează prin decizia unilaterală a uneia dintre părţi. În funcţie de poziţia ocupată de parte în cadrul raportului juridic, decizia în cauza poate fi, pe de-o parte, demisie, dacă ea provine de la salariat sau, sau concediere, dacă provine de la angajator. Decizia de concediere este emisă la iniţiativa angajatorului, fiind, de fapt, exprimarea dorinţei sale de a nu mai colabora cu un angajat anume. La fel funcționează mecanismul şi în cazul demisiei, decizia, fiind de această dată a salariatului. Concluzia intermediară este aceea că şi decizia de concediere, şi demisia, sunt acte unilaterale, deci se supun regulilor din Codul civil, aplicabile actelor unilaterale.
Cum funcţionează actele unilaterale
Pornind de la această concluzie, ne aplecăm asupra următoarei întrebări: cum funcţionează actele unilaterale? Ce implicaţii are această natură a lor în activitatea de zi cu zi din circuitul muncii?
Prima regulă strictă care se aplică actelor unilaterale este comunicarea lor către destinatar. Comunicarea actelor juridice unilaterale reprezintă o condiţie sine qua non, care ţine de esenţa acestui tip de acte, întrucât, atunci când acestea nasc, modifică sau sting (cazul concedierii şi demisiei) raporturi juridice, pentru a produce efecte, trebuie să fie comunicate, altfel nu produc efecte. Decizia de concediere şi demisia, prin natura lor de acte juridice unilaterale, vor produce efecte faţă de partea opusă, exclusiv după momentul la care vor fi comunicate acesteia. În caz contrar, se poate considera că ele nu au existat. Altfel spus şi angajatorul şi angajatul trebuie să comunice în scris decizia luată. Mai departe, prin decizia Înaltei Curţi, s-a făcut referire la actul prin care este revocată decizia de concediere a salariatului.
Cum procedezi dacă te răzgândești?
Analizând acest act, prin raportare la condiţiile actului juridic unilateral, Curtea a ajuns la concluzia că şi actul de revocare a concedierii este, de asemenea, unilateral. Concluzia este susţinută şi de necesitatea aplicării principiului simetriei actelor juridice. Aşa cum îi spune şi numele, acest principiu instituie regula că un act prin care este revocat un act anterior trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca acesta din urmă. Asemenea deciziei de concediere, şi actul revocator, pentru a produce efectul dorit, trebuie să îi fie comunicat salariatului. Invers, revocarea demisiei trebuie să fie comunicată angajatorului, altfel ea este fără efecte.
Având stabilite natura juridică a deciziei de concediere şi a demisiei, precum şi pe cea a actului de revocare a acestora, se pune problema producerii de efecte. Aşa cum am explicat, acestea vor produce efecte numai după ce vor fi fost comunicate. În lipsa comunicării, ele vor rămâne nişte acte emise, incapabile de a produce niciun efect.
Încă o chestiune esenţială, care ţine de natura juridică de acte unilaterale este aceea că, odată comunicate, acestea nu mai pot fi revocate. Adică, dacă angajatorul a dispus concedierea şi a comunicat-o salariatului, el nu va mai putea să o revoce.
Cum poate actul de revocare a deciziei de concediere să producă efectul pentru care a fost emis, respectiv acela de a anula, practic, decizia de concediere? Răspunsul, deşi poate nu este la îndemână, este că el să fie comunicat anterior deciziei de concediere. De fapt, momentul la care actul de revocare poate să fie comunicat salariatului şi să producă efecte este, cel mai târziu, odată cu decizia de concediere. Evident, la fel funcţionează şi demisia. În concluzie, pentru ca revocarea concedierii sau demisiei să producă efecte, această trebuie să ajungă la destinatarul ei, cel mai târziu odată cu actul revocat.
Decizia de concediere şi demisia şi actele de revocare ale acestora sunt acte juridice unilaterale, care produc efecte strict după cum legea impune:
– pentru efectivitate, trebuie să fie comunicate;
– după comunicare, nu mai pot fi revocate.
Av. Alexandru Teodorescu – SCA Grecu și Asociații