Dare de seama la un Forum al Muncii

Dezbaterea a fost deschisa de D-na senator Simona Marinescu, aceasta dand cuvantul, pentru inceput, D-nelor judecator Bogdana Oancea si Liliana Korosi, de la Tribunalul Bucuresti, sectia a VIII-a Litigii si conflicte de munca. S-a pus accent, in mod special, pe analiza art. 19 din Codul Muncii, constatandu-se ca nu este reglementata procedura de informare a salariatului ca obligatie a angajatorului. De asemenea, s-a facut referire la articolele 269-275 din Codul Muncii (Raspunderea patrimoniala), remarcandu-se ca sunt extrem de vagi, in special in ceea ce priveste prejudiciile si daunele. S-a pus o intrebare din sala referitoare la posibilitatea penalizarii salariatului in cazul neindeplinirii sarcinilor de serviciu prevazute in fisa postului: aceasta nu poate fi facuta, intrucat ne impiedica art. 38. Ar fi totusi posibila, doar in cazul in care se stabileste, prin negociere, acordarea salariului in functie de realizarea integrala a sarcinilor de serviciu, adica revenirea la ceea ce numeam odata acord global.

A urmat prelegerea tinuta de Dl. ministru Marian Sarbu, care s-a referit, printre altele, la situatia Fondului de garantare a salariilor (articolele 167 si 168), problema care va fi reglementata printr-o lege speciala, concomitent cu reducerea preconizata a fiscalitatii. Un alt punct atins de ministrul muncii a fost incercarea de a ne convinge cat de benefica a fost pentru toata lumea desfiintarea Conventiilor Civile de Prestari de Servicii si obligativitatea inlocuirii acestora cu Contracte de Munca. Aceasta ar fi dus la eliminarea in mare masura a muncii la negru si la o mai buna protectie sociala a angajatilor. In acest sens, din sala i s-au adresat intrebari, oferindu-se exemple concrete de cazuri in care piata muncii a ramas intr-o buna masura neacoperita prin desfiintarea Conventiilor. Cei care deja sunt salariati si lucrau si in alta parte, pensionarii, studentii, persoane care sunt „protejate social”, ca sa folosim o sintagma draga D-lui Sarbu. S-a ajuns la situatii paradoxale, cum ar fi un timp de lucru cumulat, de 14, 18 si chiar 22 de ore pe zi pentru cei care si-au transformat Conventiile Civile in Contracte de Munca cu timp partial. Sa nu uitam faptul ca art. 111 din Codul Muncii limiteaza durata maxima a timpului de munca la 48 de ore pe saptamana, cu orele suplimentare incluse. In acelasi timp, art. 3 (1) spune: „Dreptul la munca nu poate fi ingradit.” Nu este inca reglementata functionarea agentilor de munca temporara. O intrebare ridicata din sala s-a referit la cazul depasirii de norma: ce face cel care are 2 sau chiar 3 norme cumulate? Pentru fiecare dintre locurile de munca aferente se platesc absolut toate darile la stat: va iesi la pensie mai devreme? In cazul in care se imbolnaveste va primi 2-3 paturi la spital? La aceste ultime remarci Dl. ministru a spus ca nu raspunde la pamflete din presa, replicandu-i-se ca presa este portavocea pasurilor angajatorilor. S-a mai pus problema Asociatiilor de Proprietari. Acestea sunt nevoite sa se inscrie ca orice firma la I.T.M. si sa incheie Contracte de Munca administratorului si ingrijitorilor, de aici rezultand cheltuieli suplimentare peste cele care deja impovareaza numitele asociatii. Nu este stipulata nicaieri, explicit, obligatia de a transforma Conventiile Civile in vigoare si in functiune la data de 1 martie in Contracte de Munca. Neputand sa raspunda concret la aceasta problema, Dl. Marian Sarbu ne-a indemnat sa ne conformam, pentru ca asa ne spune Dansul. Domnia Sa a mai precizat ca acest Cod al Muncii a fost indelung supus
discutiilor si analizei reprezentantilor
sindicatelor si ai patronatului, cu mult timp inainte de a fi adoptat. Care sunt acesti reprezentanti si de ce nu au fost intrebati si profesionistii, practicienii, cei care se lovesc zilnic de probleme a caror rezolvare nu o pot da nici macar „specialistii” din institutiile statului – Dl. ministru a uitat sa precizeze.

A urmat la cuvant Dl. Paul Dobrescu, Inspector Sef adjunct pe probleme de relatii de munca al Inspectoratului Teritorial de Munca Bucuresti. Prelegerea Domniei Sale a fost asteptata cu legitim interes, insa aceasta a constat in citirea expunerii care exista deja in mapa de presa. S-a trecut la intrebari care, bineinteles, au capatat raspunsuri vagi, pe langa subiect, la unele dintre acestea folosindu-se raspunsuri tip, de genul: „se lucreaza la vreo Hotarare de Guvern”, „se va reglementa printr-un act normativ”, „se vor elabora ceva legi” etc. A ramas in suspensie problema de maxim interes a infiintarii si completarii Registrului de Evidenta a Personalului, neoferindu-se solutii la cazurile concrete aratate. (De ce nu a fost luata masura comercializarii acestora ca documente cu regim special, de ce nu se permite tinerea lor in format electronic, ce se intampla atunci cand se termina fila rezervata fiecarui angajat, de cand se vor incepe inscrierile in acest Registru s.a.). Nu se cunoaste modul de „inchidere” a Carnetelor de Munca la momentul cand acestea se vor inmana angajatilor, la 31 ianuarie 2003. A mai fost reclamat faptul ca lipsesc de pe piata Carnetele de Munca, de aproximativ un an. Ce se intampla in cazul in care un angajat cu mai multe Contracte de Munca intra in concediu medical: prezinta certificatul de concediu medical la toate locurile de munca la care lucreaza?…

Dl. Dobrescu a tinut sa ne atraga atentia sa venim pregatiti si bine pusi la punct cu legislatia, astfel incat sa punem intrebari in cunostinta de cauza. La aceasta remarca, sala a reactionat, spunandu-i ca tocmai asta ar fi scopul acestor intalniri, tocmai pentru a fi lamuriti in ceea ce priveste legislatia si modul de aplicare a acesteia. Altfel, specialisti fiind, nu mai trebuie sa ne lamureasca nimeni – si ca atare astfel de intalniri nu-si prea mai au rostul…

A urmat pauza de cafea…