Contractul de munca

Sediul materiei se regaseste in art.101-104 din Codul muncii.

Legea nr.53/2003, avand ca obiect de reglementare Codul muncii, confera pentru prima data legitimitate contractului de munca part-time. Acesta din urma se poate incheia atat pe durata nedeterminata, care este regula, ca de altfel in cazul oricarui alt contract individual de munca, cat si pe durata determinata. Validitatea unui asemenea tip de contract este conditionata de incheierea sa in forma scrisa.

Contractul individual de munca cu timp partial are ca fractiune de norma cel putin 2 ore pe zi.

Durata saptamanii de lucru a unui angajat cu contract part-time este inferioara celei a unui salariat comparabil cu norma intreaga, dar nu mai putin de 10 ore. Prin salariat comparabil, se intelege acel salariat cu norma intreaga al aceluiasi angajator, care presteaza o activitate similara cu cea prestata de salariatul cu timp partial. Daca nu exista termeni de comparatie, vor fi avute in vedere prevederile din contractul colectiv de munca aplicabil angajatorului sau dispozitiile legislatiei in vigoare.

Ce trebuie sa cuprinda un contract de munca part-time?

• identitatea partilor;
• locul de munca;
• sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
• atributiile postului;
• riscurile specifice postului;
• data de la care contractul urmeaza sa-si produca efectele;
• perioada pentru care este valabil, in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau a unui contract de munca temporara;
• durata concediului de odihna, proportional cu numarul de ore lucrate;
• conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
• stipularea tuturor drepturilor de natura salariala si periodicitatea acordarii acestora;
• indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
• durata perioadei de proba;
• durata muncii si repartizarea programului de lucru;
• conditiile in care se poate modifica programul de lucru;
• interdictia de a efectua ore suplimentare, mai putin in situatie de forta majora sau pentru realizarea unor lucrari urgente, menite sa previna producerea unor accidente ori sa inlature urmarile acestora.

Daca este omisa una dintre ultimele trei prevederi prezentate mai sus, contractul va fi considerat incheiat pentru norma intreaga, cu toate drepturile si obligatiile corespunzatoare.

Drepturile salariale se vor acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru. Patronul este obligat sa ia in considerare, in masura in care este posibil, cererile salariatilor referitoare la transferul de la un loc de munca cu norma intreaga la unul cu fractiune de norma sau invers si cele relative la marirea programului de lucru, cand apare aceasta oportunitate. Obligatia angajatorului este considerata indeplinita in momentul in care face cunoscut, prin afisare la sediul sau, posturile cu norma partiala si cele cu norma intreaga, pentru a asigura un acces mult mai facil angajatilor la acest tip de transfer in interiorul firmei. De altfel este si singura forma de transfer acceptata, in conditiile legislatiei muncii actuale, o data cu intrarea in vigoare a noului Cod al muncii.