Angajat vs. angajator și viceversa: Cum se poate EVITA un proces?

Ioan Dumitrașcu, Partener PeliFilip, a declarat pentru revista CARIERE că, înainte de a ajunge la un proces, angajații și angajatorii ar trebui să încerce să identifice, în primul rând, o poziție de echilibru, să își controleze emoțiile și să se gândească cum pot rezolva o situație într-un mod cât mai confidențial și mai rezonabil, care să nu aibă un impact major în acțiunile lor viitoare.

„Existența unui litigiu este o informație publică postată pe site-ul instanțelor și reprezintă un risc reputațional nu doar pentru angajator, ci și pentru angajat. Pe de altă parte, dacă au fost depuse eforturi de ambele parți și nu s-a putut ajunge la o înțelegere, atunci, desigur, litigiul de muncă este calea civilizată de a rezolva acel conflict și de a merge mai departe”, explică Ioan Dumitrașcu.

Partenerul PeliFilip adaugă că durata medie a unui proces în prima instanță este de un an, cu durate semnificative mai lungi în București și mai scurte în alte instanțe. În calea de atac, timpul se reduce, de obicei, la jumătate.

Citește și: Contractul de muncă full-time vs. cel part-time

La rândul ei, avocatul Liana Cruceru, titular al Cabinetului de Avocat „Liana Cruceru”, a declarat pentru revista CARIERE că secretul succesului oricărei relații este comunicarea și le recomandă atât angajatorilor, cât și angajaților să aibă un comportament corect unii față de ceilalți.

„Angajatorul trebuie să îi spună angajatului, încă de la început, ce aşteaptă de la el, care sunt avantajele şi dezavantajele postului, şansele reale de promovare, astfel încât angajatul să nu ajungă să se simtă demotivat şi frustrat pe parcursul derulării raporturilor de muncă. De asemenea, angajatorul trebuie să îşi respecte obligaţiile şi deciziile, în special în ceea ce priveşte acordarea de bonusuri sau prime angajaţilor, mai ales dacă acestea sunt înscrise şi în documentele de muncă”, subliniază Liana Cruceru, care precizează că neplata orelor suplimentare este o practică știută de toată lumea și acceptată ca facând parte din normalitate. De multe ori, angajații se tem să deschidă acest subiect de frică să nu-și pună jobul în pericol.

În ceea ce-l privește pe angajat, recomandările avocatului sunt ca acesta să-și îndeplinească îndatoririle în mod corect și responsabil pentru că, în anumite domenii și în anumite poziții, orice eroare poate atrage după sine pierderi de bani, dobânzi, penalități sau afectarea imaginii ori reputației angajatorului.

Liana Cruceru le mai recomandă angajaților să lase la ușa biroului viața personală, problemele de familie sau de cuplu, iar asta include și timpul petrecut pe rețelele de socializare sau la telefon în scop personal: „Acesta reprezintă, practic, timp «sustras» din norma de muncă plătită de angajator și nu este corect sau etic să fie plătit pentru asta, la fel cum nu este corect sau etic pentru angajator să solicite efectuarea de muncă suplimentară pe care nu o recompensează în mod corespunzător”.

Dacă, totuși, se naște un conflict între părțile unui raport de muncă, avocatul sfătuiește ambele tabere să nu se grăbească la instanță, ci să încerce să rezolve conflictul într-un mod amiabil prin intermediul unui profesionist neutru, cum este avocatul.

Citește și: Cum răspunde un angajator pentru faptele sale față de salariat

„De cele mai multe ori, acest lucru este posibil în mod real, singura condiţie fiind ca ambele părţi să fie deschise la această alternativă. Pe termen lung şi făcând o analiză de tip costuri/beneficii, este o opţiune mult mai bună pentru ambele părţi pentru că se evită pierderea de resurse materiale şi de timp, precum şi «șifonarea» imaginii, inclusiv pentru angajat, care îşi poate căpăta o reputaţie negativă ce îl va afecta în relaţiile cu potenţialii viitori angajatori”, atrage atenția avocatul Liana Cruceru.

Titularul Cabinetului de Avocat „Liana Cruceru” mai spune că, la Tribunalul București, primul termen de judecată este, de regulă, la aproximativ un an după introducerea cererii de chemare în judecată, apoi urmează unul sau mai multe termene de judecată, în funcţie de probele care se administrează. Cum termenele sunt fixate la aproximativ o lună distanţă unele de celelalte, Liana Cruceru estimează că, în prima fază la Tribunal, durata medie a unui astfel de litigiu este cuprinsă între un an și un și jumătate.

„Sentinţa primei instanţe poate fi atacată cu apel de partea nemulţumită. Deci, după judecata în prima instanţă, urmează faza apelului, care se judecă de către instanţa ierarhic superioară. Aici se poate estima o durată mai mică decât în prima fază, de aproximativ șase luni de la înregistrarea dosarului. Aceste estimări sunt valabile numai pentru instanţele din Bucureşti, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti. În unele instanţe din provincie, este posibil că durata medie a unor astfel de procese să fie mai redusă datorită unui grad de încărcare mai redus al instanţelor respective”, potrivit avocatului.

Și Iulian Pătrășcanu, avocat Fine Law, a declarat pentru revista CARIERE că angajații și angajatorii pot evita un proces dacă respectă o serie de recomandări. Angajatorul, de exemplu, trebuie să-și pregătească temeinic fiecare proiect de HR, departamentul de HR trebuie să comunice cu ceilalți manageri pentru colectarea informațiilor corecte și în timp real, iar practicianul de resurse umane trebuie să posede cunoștințe temeinice de legislație și să folosească corect documentația standard. Totodată, avocatul Fine Law precizează că departamentul de HR trebuie să se poziționeze ca mediator în rezolvarea unor dispute și nu ca reprezentant al managementului superior.

În ceea ce-l privește pe angajat, trebuie să studieze și să-și însușească regulile angajatorului (regulament interior și alte proceduri interne), să-și cunoască drepturile pe care le are în conformitate cu legislația muncii și să aibă o comunicare bună cu șeful ierarhic superior asupra îndeplinirii sarcinilor.

Citește și: De ce angajații își dau în judecată angajatorii?

Iulian Pătrășcanu adaugă că durata medie a unui proces în prima instanță este de aproximativ 12-16 luni de la data primului termen. În recurs, durata medie este de 12-16 luni, fără perioada de redactare și comunicare a sentinței): „Termenele de soluționare diferă de la un caz la altul (complexitatea speței, numărul probelor administrate etc.), dar chiar și de la o secție de muncă/tribunal/localitate la alta”.