De la amenintare la santaj

Fapta de a ameninta, fie cu savarsirea unei infractiuni, fie cu provocarea unui prejudiciu exclusiv material unei persoane, sotului sau rudelor apropiate ale acesteia intruneste elementele constitutive ale infractiunii de amenintare prevazuta de articolul 193 Cod penal.

Modalitatile de transmitere a amenintarii pot fi nemijlocite (cand este adresata direct victimei) sau indirecta (prin intermediul unei scrisori, inregistrari audio, unui mesaj etc.).

Pentru a constitui infractiune, amenintarea trebuie sa aiba un caracter serios, sa transmita in mod obiectiv un sentiment de temere, de nesiguranta, iar producerea raului sa aiba un caracter nelegitim sau injust (nu indeplineste aceasta cerinta somatia de plata adresata debitorului, amenintarea unei persoane ca va fi evacuata din imobilul in care locuieste, in situatia in care, avand calitatea de chirias, nu-si indeplineste obligatia de plata a chiriei).

Amenintarea se poate transmite fie oral, fie in scris, prin intermediul unei simbolistici grafice (reprezentarea unei cruci, a unui mormant etc.), gesturi (aratarea unei arme, apropierea lamei unui cutit de gatul victimei).

Periculozitatea sociala a infractiunii de amenintare consta in sentimentul de insecuritate pe care il insufla celui sau celor vizati, determinand si o incorsetare a libertatii psihice a persoanei, drept garantat de constitutie si acte internationale in materia drepturilor omului. Ingradirea libertatii psihice a persoanei amenintate se poate repercuta si asupra comportamentului social al acesteia.

Subiectul activ (cel care savarseste infractiunea) si subiectul pasiv (cel impotriva caruia este directionata activitatea infractionala) ai amenintarii sunt necircumstantiati, nefiind necesara o calitate speciala. La alte infractiuni, cum ar fi ultrajul, cel impotriva caruia sunt indreptate amenintarile si violentele are calitatea de reprezentant al statului (magistrat, politist), iar la gestiunea frauduloasa subiectul activ al infractiunii este calificat (ocupa functia de gestionar in conditiile Legii nr. 22/1969).
Pentru a fi in prezenta acestei infractiuni, elementul subiectiv se exprima sub forma de intentie directa sau indirecta.

Sanctiunea pentru amenintare este pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 3 ani sau amenda.

Pentru declansarea actiunii penale este obligatorie plangerea prealabila care se adreseaza direct instantei de judecata, conform art. 279 alin. 2 lit. a Cod de procedura penala, trecandu-se peste faza urmaririi penale. Daca autorul amenintarii nu este cunoscut, vor fi sesizate organele de urmarire penala pentru a depune diligentele necesare in vederea identificarii subiectului activ al infractiunii. La aceasta infractiune, impacarea partilor inlatura raspunderea penala a faptuitorului.

Santajul este, ca si amenintarea, o fapta socialmente periculoasa care impieteaza asupra derularii obisnuite a relatiilor sociale.

Prin santaj (art.194 Cod penal) se intelege o actiune de constrangere, prin violenta sau amenintare, asupra unei alte persoane, actiune menita sa o determine sa dea (o suma de bani, un document etc.), sa faca (o declaratie, sa adopte o anumita pozitie publica etc.), sa nu faca (recurs la o hotarare judecatoreasca etc.), sa sufere ceva (sa suporte un prejudiciu material sau o fapta umilitoare, sa accepte deteriorarea/distrugerea unui bun).

Fata de varianta-tip (simpla) a santajului prevazuta de art. 194, infatisata mai sus, exista si o varianta agravata, cand amenintarea se refera la dezvaluirea unor informatii reale sau imaginare care ar avea un caracter compromitator.

Presiunea psihica exercitata de faptuitor pune victima in fata unei alternative: satisfacerea pretentiilor celui care s-a folosit de aceste mijloace injuste ori suportarea repercusiunilor fizice, psihice sau materiale.

Modalitatile de realizare a santajului sunt amenintarea (art. 193 Cod penal) si violentele (art. 180 Cod penal), ca la infractiunea de talharie (art.211Cod penal), numai ca, spre deosebire de santaj, obtinerea unui folos material injust se produce concomitent cu exercitarea actiunii violente (de exemplu, deposedarea victimei de bunurile pe care le are asupra ei prin folosirea unei arme). Desi sunt infractiuni de sine statatoare, amenintarea si violentele faptuitorului sunt absorbite in infractiunea de santaj, care prezinta un grad de pericol social mai ridicat.

Daca violentele la care a fost supusa victima i-au provocat vatamari grave ale integritatii fizice, infractiunea de santaj va fi sanctionata in concurs cu cea de vatamare corporala, respectiv vatamare corporala grava (art. 181, 182 Cod penal).

Santajul se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani in varianta tip, si de la 2 la 7 ani in varianta agravata.

Spre deosebire de amenintare, la santaj actiunea penala e declansata din oficiu de catre procuror care supravegheaza modul in care este efectuata urmarirea penala de catre organele de cercetare penala.

Daca procurorul, pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, constata indeplinirea celor 3 elemente cumulative (fapta exista, a fost savarsita de inculpat/invinuit si acesta raspunde penal) emite rechizitoriu de trimitere in judecata care constituie actul de sesizare a instantei, in speta judecatoria locului savarsirii infractiunii.
Combaterea activitatilor infractionale este ingreunata si de ultima modificare a Codului de procedura penala referitoare la obligatia instantei de judecata de a confirma masurile de arestare preventiva luate de procuror care nu mai pot depasi 3 zile. Din pacate, formularea nefericita a textului (masura de arestare preventiva e confirmata doar daca exista probe noi la dosar) a fost exploatata de avocati pentru a li se pierde urma unor persoane anchetate pentru infractiuni care aduc atingere multor valori sociale inradacinate in mentalul colectiv.