Ivan Patzaichin şi plăcerea de a vâsli

Mulţi foşti colegi, prieteni sau jurnalişti sportivi îl strigă Ivan, iar unora dintre ei le răspunde rostindu-le prenumele. Deşi a participat la nenumărate evenimente, emisiuni şi ceremonii, Ivan este acum în postura de gazdă, pe teren propriu, şi nu pare în apele lui, mai ales că afară plouă cu găleata. Cu toate astea, Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23, numele oficial al organizatorului, îl are în echipă şi pe Teodor Frolu, un arhitect energic şi scund, care pare că şi-a propus să facă din ecoturismul în Delta Dunării un ţel al vieţii sale.

„Am creat Festivalul Rowmania cu gândul de a aduce oamenilor din Delta Dunării bucuria de a avea o sărbătoare a locului, în centrul căreia să fie apa şi plăcerea de a vâsli,“ a spus Ivan la discursul de deschidere. „Însă un eveniment la gurile Dunării nu este doar o ocazie pentru localnici de a-şi arăta tradiţiile, ci şi o atracţie pentru turişti.“

Canotca pe valurile Dunării

Timp de trei zile, între faleză, ponton şi lacul Ciuperca, festivalul bărcilor a bifat aproape tot ce se putea face pentru încurajarea ecoturismului – sportul cu vâsle, promovarea tradiţiilor şi protecţia mediului pentru turiştii negrăbiţi. Festivalul patronat de Ivan Patzaichin promovează în primul rând bărcile cu vâsle, în dauna celor cu motor. Mai exact, întregul festival gravitează în jurul a ceea ce ei au denumit canotcă, o ambarcaţiune simplă, care ar putea fi descrisă drept o combinaţie dintre lotcă şi canoe.

Canotca a fost desenată, proiectată şi construită de la primul prototip de către Paul Vasiliu, un tulcean pasionat de navigaţie şi ambarcaţiuni, absolvent al Institutului de Marină din Constanţa. Timp de 14 ani a navigat, apoi s-a apucat să studieze mai atent proiectarea de bărci şi ambarcaţiuni. A citit, a studiat şi a desenat sute de ore, timp de câţiva ani de zile, apoi s-a decis să înfiinţeze un atelier. Era în anul 1999 când s-a apucat să lucreze cot la cot cu ucenicii de vârsta majoratului, pe care i-a format şi cu care a lucrat câte şase sau şapte ani. Până când au plecat cu toţii în Spania şi Italia, „c-aşa-i la modă“. Prin 2003, în Tulcea erau patru ateliere unde se construiau bărci, apoi treptat s-au închis, până când a mai rămas unul singur. Al lui Paul, omul care acum se luptă să resusciteze meseria de marangoz.

„Lumea s-a schimbat. Nu-şi mai cumpără bărci din lem,“ spune Paul. Fostul navigator are 55 de ani, poară barbă şi vorbeşte sincer, cu modestia artizanului care nu mai are nimic de demonstrat prin cuvinte.

Canotca e făcută pe sistem strip planking, cu tehnologie multistrat de căptuşire a ambarcaţiunii cu file de bordaj înguste, aplicate cu ajutorul răşinilor epoxidice. Toate elementele constructive se îmbină şi se asamblează pe aceeaşi matriţă, apoi corpul bărcii se scoate de pe matriţă şi se montează celelalte elemente (copastia, accesoriile de interior) şi se finisează. Este foarte uşoară pentru că este construită din furnire, răşini epoxidice şi adezivi rezistenţi la apă. Are 4,90 m lungime, 0,86 m lăţime şi 0,56 m înălţimea la cuplu maestru, în plan transversal vertical. Toate piesele de osatură, chiar şi bordajul, sunt stratificate.

O lună de zile a lucrat Paul la prima canotcă, alături de încă doi oameni cu experienţă în tâmplărie navală. Ivan Patzaichin şi alţi doi mari canotori ai României, Vasile Dâba şi Toma Simionov, au verificat-o la apă şi i-au adus lui Paul câteva observaţii. Apoi Paul i-a făcut modificările cerute şi canotca a ajuns să aibă forma de acum. Pentru festival au avut nevoie de douzeci de canotci şi au fost nevoiţi să lucreze în patru oameni câte opt ambarcaţiuni pe lună. Canotca va fi pusă în vânzare în două variante constructive: standard şi de lux, şi la un moment dat o vom putea vedea şi pe lacurile din Bucureşti sau din alte oraşe.

„În perioada lucrului am găsit metode şi tehnici de producţie mai bune, astfel încât am reuşit să producem mai mult, la calitate mai bună,“ spune Paul.

Ivan Patzaichin are în plan să înfiinţeze foarte curând un atelier unde tinerii vor putea învăţa meseria de marangoz şi vor produce canotci.

Rowmania – sport, tradiţii şi ecoturism

Momentul desfăşurării festivalului a fost ales cu mare precizie, deoarece în cea de a doua zi, pe 3 septembrie, faleza din Tulcea a devenit punct de oprire pentru echipele din Tur Internaţional Danubian (TID), care se îndreptau spre Deltă. TID este o competiţie cu sportivi de toate vârstele, care se aventurează să coboare în josul Dunării 2516 km, îmbarcaţi în caiace. Este cel mai lung tur de pe Dunăre, cu o tradiţie de peste 50 de ani. TID a luat startul pentru prima dată în anul 1956, având punctul de plecare la Bratislava şi cel final la Budapestă. Ulterior s-a extins în fiecare an, locul de start mutându-se în oraşul Ingolstadt din Germania şi cel final la Silistra, Bulgaria. Din fericire, România este şi ea de cinci ani prezentă ca ţară participantă la TID şi de numai doi ani acceptată ca organizatoare.

Faleza din Tulcea a fost neîncăpătoare în perioada festivalului, cînd s-au mai organizat concursuri de viteză cu canoe de 10+1, concerte cu trupe de muzică rock, un spectacol maraton al comunităţilor locale. Desigur, de la un festival nu putea lipsi un târg al proiectelor de investiţii dedicate Dezvoltării Durabile în Delta Dunării. Au participat peste zece organizaţii care implementează proiecte în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile, s-a discutat despre dezvoltarea economică echilibrată şi echitabilă, protecţia mediului, a resurselor şi a bio-diversităţii.