Exclusiv! George Betianu, afacerist stabilit la Londra: Nu m-am gândit să fac afaceri, ci să creez locuri de muncă

Cu toate că s-a împlinit profesional la Londra, George ține să precizeze că a fost forţat să plece din ţară de circumstanţele politice tensionate din acea vreme. Fără a avea studii superioare, acolo a trebuit să înceapă practic totul de la zero, însă a avut curajul şi ambiţia de a depăşi toate obstacolele care i-au ieşit în cale. „Am fost forţat să îmi caut liniştea. Plecarea mea nu a fost o fugă, ci un pas înainte. Am plecat pentru că am vrut să îmi construiesc o viaţă mai bună pentru mine şi pentru familie mea. Nici o clipă nu m-am gândit să dau înapoi, iar soţia şi copilul au venit la Londra abia după trei ani. La început am lucrat ca taximetrist, meserie prin care am învăţat oraşul şi am avut ocazia să cunosc mulţi oameni. Încetul cu încetul, am început să strâng nişte bani cu care mi-am luat un apartament pe malul Tamisei. M-am decis apoi să mă orientez către zona de afaceri.”

Intrat în business, românul spune că obiectivul său a fost de la bun început să creeze locuri de muncă pentru a-i ajuta şi pe alţii aflaţi în situaţia lui. „Nu m-am gândit să fac afaceri, ci să creez locuri de muncă. La început mi-am deschis o firmă de taxi. Apoi, aflând de la clienţii mei că mulţi erau nemulţumiţi cu serviciile hoteliere, le-am spus că pot să le asigur nişte hoteluri bune la preţuri decente. Aveam nevoie de personal, fapt pentru care mi-am deschis şi o companie de recrutare. Din simple idei, au devenit afaceri de succes.”

George nu este de acord cu tinerii care doresc să plece din România doar de dragul de a pleca din ţară. „Sunt dezamăgit când văd că atâţia oameni capabili şi cu studii superioare vor să lucreze la munci joase în străinătate doar de dragul de a pleca din România. Eu încerc să îi îndemn să rămână în ţară. Toţi trebuie să începem de undeva, dar ca să faci o facultate de informatică, de exemplu, ca mai apoi să vii să te rogi să faci taximetrie sau muncă de şantier, aşa ceva nu se poate. Câştigi cât să plăteşti chiria, să mănânci şi să te îmbraci. Nu îţi rămâne nimic să pui de-o parte. Iar dacă adăugăm şi împrumuturile care sunt făcute pentru a lua o casă, intri într-un cerc vicios din care este foate greu să mai scapi. Trebuie date exemple pozitive prin care să li se arate tinerilor că şi în România sunt oameni capabili care reuşesc să aibă succes.”

Principalul sfat pe care îl transmite George românilor este să nu mai aştepte pe alţii să îi salveze, ci să se ajute singuri. „Nu mai trebuie aşteptate investiţiile să vină din afară pentru a salva situaţia din ţară. Momentan, oamenilor de afaceri străini le este frică să investească în România şi trebuie să acceptăm acest lucru. Din ţară trebuie să pornească iniţiativa, iar asta nu se poate face dacă toată lumea pleacă. Experienţa internaţională nu se merită doar de dragul de a o avea. Aici se munceşte foarte greu, iar competiţia pentru locurile de muncă este foarte mare. Taxele sunt şi aici foarte mari şi controalele sunt multe. Nimeni nu te ajută, deşi mulţi îţi promit. Nici măcar băncile nu îţi oferă împrumut pentru casă, fără depozit sau garantor.”

Cu toate că este dispus să ajute cât mai mulţi români, George are o altă perspectivă în ceea ce priveşte ajutorul. El nu crede că acesta trebuie acordat fără un contra serviciu. În felul acesta, povesteşte el, lumea nu mai devine dependentă de ajutor. „Nu cu mult timp în urmă, am fost contactat de o agenţie de caritate, care îmi cerea să contribui cu o donaţie pentru şase români care nu aveau ce să mănânce şi dormeau pe stradă. De ruşine am dat 500 de lire, dar nu consider că asta este o soluţie adecvată. Dacă veneau la mine să le acord un loc de muncă, era cu totul altfel situaţia. Antreprenorii nu sunt puncte de caritate, ci centre de distribuţie a locurilor de muncă. Dacă vrei ajutor, trebuie să te lupţi pentru el. Oamenii care vin aici, trebuie să fie pregătiţi să muncească, chiar şi de la nivelul cel mai de jos.”

Făcând referire la ambiţiile politice ale dreptei din Marea Britanie de a opri imigrarea, George spune că, în contrapartidă, ar trebui să ne gândim să îi aducem pe englezi la noi aşa cum am făcut în trecut cu sârbii. „Mi-aduc aminte când eram tânăr, în perioada imediat după revoluţie când foarte mulţi români plecau în Yugoslavia ca să lucreze. Acum vin sârbii la noi. S-a întors roata! Aşa se poate întoarce şi la ei (englezi), însă numai cu foarte multă răbdare, voinţă şi perseverenţă. Şi eu la fel am reuşit, cu multă răbdare”, povesteşte antreprenorul român. Referitor la prejudiciile care sunt aduse imigranţilor români din Anglia, George spune că diferitele manifestaţii care au avut loc la Londra nu au făcut decât să pună paie pe foc. „Noi nu suntem o minoritate, ci emigranţi, fapt pentru care trebuie să învăţăm să ne comportăm ca atare. Dacă nu ne place ceva, nu ne obligă nimeni să stăm cu forţa.”

George mai spune și că imaginea României nu poate fi îmbunătăţită decât oferind exemple pozitive. „Sunt mândru de ţara mea şi o laud în toate discuțiile pe care le am cu străinii. Când aud că este criticată, îi îndemn şi chiar le plătesc unor oameni concedii în România pentru a le demonstra că nu este aşa. Avem un poteţial turistic fantastic. Toţi se întorc uluiţi de frumuseţea locurilor văzute.” Ultimul proiect al lui George Betianu constă în deschiderea primei fabrici de mezeluri româneşti aflată în centrul Londrei. El ne spune că mititeii şi ciorbele făcute de bucătarii români i-au uimit pe englezi. „Acum nu mai vreau neapărat să deschid alte afaceri pentru că îmi ajunge ceea ce am. Vreau să fac tot posibilul să ajut România. Sunt pornit să alcătuiesc o echipă de vânzări motivată, pe care să o angajez la un magazin de prezentare al produselor din România pentru a atrage cât mai mulţi clienţi şi a ne promova ţara.”

George îi îndeamnă pe cei care visează să ajungă antreprenori să aibă curajul mai întâi de a-şi deschide propria afacere, spunând că acesta este cel mai dificil pas. „Eu nu am avut niciodată un plan de afaceri de dinainte stabilit. Însă dacă ai curajul să pui piciorul în business şi eşti dispus să te lupţi pentru a-ți duce la îndeplinire planul pas cu pas, este imposibil să nu îţi reuşească. Dacă aș fi știut înainte să deschid firma de mezeluri, de exemplu, că vor urma atâtea inspecţii şi reguli de respectat, mai mult ca sigur că nu o mai deschideam. M-au ajutat însă oamenii pe care i-am găsit. De unul singur nu poţi să faci absolut nimic. De aceea vreau să subliniez faptul că secretul stă în oameni. Trebuie să ne ajutăm unul pe celălalt şi fiecare să îşi vadă propriul înteres, în acelaşi timp.”

Întrebat dacă norocul a jucat un rol în succesul său, George răspunde foarte hotărât că acesta vine cu cât munceşti mai mult şi că nu apare niciodată la cei care doar îl aşteaptă. „Lumea îmi spune de multe ori că am avut noroc. Eu le răspund că nu am jucat niciodată la loterie. Acela este norocul de fapt, iar cei care se bazează doar pe noroc sunt nişte oameni neajutoraţi.”