Cum poţi face bani în provincie?

După mai mulţi ani de presă şi o experienţă puternică pe postul de purtător de cuvânt la Prefectura Bucureştiului, Carmen-Victoria Bârloiu a decis că mult mai bine pentru ea şi familia ei este să se retragă la ţară, la Podu Dâmboviţei–Dâmbovicioara. Iniţial, a vrut să facă o fermă, dar a întâmpinat mai multe obstacole, aşa că în final a înființat o tabără pentru copii.

„Din motive de sănătate și în ideea de a crește copilul într-un mediu curat, cât mai aproape de natură, am luat decizia de a lăsa totul în urmă, crezând și că… pot muta munții din loc. Visam la proiecte mărețe (văzusem eu multe filme documentare pozitive despre viața la țară), dar am început să mă lovesc de viața reală din mediul rural”, spune Carmen Bârloiu. Cu banii de pe un apartament în centrul Bucureștiului şi-a cumpărat o mașină 4×4 ca să poată urca ulița, pe atunci neasfaltată, unde avea casa – la numai 1,8 km de drumul național. A cumpărat vaci, oi şi capre pentru fermă, dar cele mai mari probleme le-a întâmpinat când a început să caute oameni care să vrea să muncească.

A desființat ferma şi grajdul mare (cu o amprentă la sol de peste 110 mp) şi l-a transformat în club pentru copii. Aşa au luat ființă și Asociația „Clubul Prieteniei”, ansamblul folcloric ORATIA, iar mai apoi Tabăra Oratia. „Am încercat să creez un fel de brand local, promovând denumirea de Oratia, și asta pornind de la Cetatea Oratia – astăzi niște biete ruine, nebăgate în seamă de oficialități, deși se află pe lista monumentelor.”

Este o tabără cu circuit închis, personalizată pentru copiii prietenilor și, eventual, prieteni de-ai lor. „Așa știu nu numai cum îi cheamă pe fiecare în parte, dar și zilele lor de naștere, mâncarea preferată, ce le place și ce nu la școală, ce prieteni mai au, ce visează să ajungă”. Cum turismul nu înseamnă numai cazare și mâncare, Carmen s-a gândit ce se poate face pentru entertainment.

Cunoscând cât sunt de importante mișcarea și sportul în educarea copiilor, a făcut Parcul de aventură Oratia, cu finanțare din fonduri europene, prin GAL – Grupul de Acțiune Locală. Valoarea totală: 32.139 de euro, din care partea eligibilă acoperită de FEADR – 25.018 euro. „Chiar ar merita scrisă o epopee a «aventurilor» în accesarea de fonduri, dar ceea ce mi se pare important este faptul că se poate și, dacă ai nervi de oțel, tenacitate și niște bani de investit, până la urmă obții un produs finit de calitate.”

Tot o schimbare de drum profesional l-a determinat şi pe Iulian Cozma să transforme pasiunea din copilărie de a merge pe munte într-un business. Prin 1995-1996 a fost invitat să facă parte din prima generaţie de ghizi montani din România. Pe atunci nu ştia ce va urma, dar în 2001 a avut de ales între televiziune, unde lucra, şi munte. A ales muntele şi şi-a înfiinţat firma Iulian Cozma – Outdoor Adventures. Ulterior, şi-a luat licenţa de agenţie tur operatoare şi certificatul de management în turism.

„Probabil că existau fonduri, dar ţi se dă cu o mână şi ţi se ia cu o mână şi jumătate”, spune Iulian, care a preferat să înceapă afacerea cu bani puşi deoparte, câteva mii de euro. Cel mai mult a investit în echipamentul montan: schiuri, bocanci etc. Acum poate spune că este pe un trend ascendent. Cu o experienţă de peste 14 ani în conducerea de grupuri de turişti pe munte şi organizarea de tururi montane, oferă servicii care acoperă toată gama de activităţi montane: drumeţie, schi de tură, schi în afara pârtiilor, mountainbiking. El se ocupă de toată logistica tururilor pe care le oferă, de la transport, cazare, masă până la sugestii pentru program. Încă de la început, cei care au apelat la el au fost mai ales străinii, iar acum sunt clienţii lui majoritari.

„Ultimul român a fost o tipă din Vaslui, acum doi ani, care a venit cu o grupă de suedezi”, spune Iulian. A preferat să nu se extindă, să lucreze doar cu doi colegi, Horia Măruşcăşi Mihai Constantenec, deoarece crede că „«bigger» nu este «better», pentru că pierzi controlul”. De asemenea, lucrează de 15 ani cu aceeaşi firmă de transport, cu acelaşi taximetrist din Braşov.

Lipsa personalului calificat din provincie pare a fi o problemă comună a celor doi antreprenori. Acesta este motivul pentru care Carmen a închis ferma şi tot din acest motiv Iulian preferă să colaboreze numai cu personal care are toate actele şi autorizaţiile necesare. În ceea ce priveşte clienţii, deşi şi-au dezvoltat businessurile în provincie, ei îi vizează în mod special pe cei din Bucureşti şi de peste hotare, care pe de o parte îşi permit să plătească şi, pe de altă parte, caută acest tip de recreere în natură.