Arta se vinde doar cu pasiune

„Wagner Arte Frumoase și Povești” este o afacere cu și despre arta picturii pe porțelan, începută de surorile Wagner în anul 2005. Irina Wagner este managerul afacerii, iar sora ei, Ana Wagner, este artista care reușește să facă porțelanul și bijuteriile să spună povești numai de ea știute. Cadourile de lux, bijuteriile, tablourile și toate obiectele de artă create exclusiv de Casa Wagner au ajuns să fie cunoscute și apreciate în cercurile exclusiviste ale Bucureștiului și nu numai. Cu toate astea, arta se vinde greu pentru că românii încă trebuie educați în acest domeniu, crede Irina: „Noi, prin faptul că existăm, facem educație și explicăm încontinuu faptul că arta vinde emoții. Sunt emoții, povești, istorii. Spun asta pentru că eu, de exemplu, funcționez în emoții. Mă emoționez când văd un tablou și vreau să-l cumpăr, indiferent cât costă.”

Când se referă la educația precară a românilor într-ale artei, Irina nu spune asta ca pe o critică, ci ca pe un efect al istoriei noastre. Amintește că, în Evul Mediu și în Renaștere, când Europa fremăta de atâta artă, românii se ocupau cu otrăvitul fântânilor și cu arderea câmpiilor înainte de invaziile otomane. Nu poate să uite nici de perioada comunismului și vorbește din experiență atunci când spune că arta era una impusă și doar cei care aveau norocul să aibă în casă obiecte și albume de artă știau că există și altceva în afară de tablourile cu iubitul conducător Nicolae Ceaușescu. „Existau artiști și în comunism, dar greu reușeau să iasă în față. Iar masele erau abrutizate. Am ieșit din comunism, oamenii au dat de bani și ce și-au cumpărat? Lucruri ieftine. Și prima întrebare legată de artă este «De ce să dau atâția bani pe un anumit tablou, când pot să-mi cumpăr un alt tablou, care nu e semnat de nimeni, dar e mult mai ieftin?». Pentru că este vorba despre un artist care a studiat. Asta este viața lui, sunt emoțiile lui, asta face el cel mai bine. Nu s-a reușit încă educarea oamenilor în zona artei. E un proces care o să țină câteva zeci de ani”, consideră Irina.

Dar, cum orice are publicul lui, și arta din România are parte de iubitorii ei. Sunt acei oameni care, într-adevăr, au bani, dar care nu țin musai să-și afișeze opulența, acei oameni care vor povești autentice și autohtone, oameni discreți care ştiu că există și altceva și vor să cumpere acel altceva tocmai pentru că este altfel.

Ce înseamnă „Wagner Arte Frumoase și Povești”?

Cu voință, cu multă pasiune și cu aer în plămâni, Irina și sora ei, Ana, au transformat afacerea într-un business pe gustul lor, unde cei nouă angajați pe care îi au se simt și lucrează ca într-o familie, unde normalitatea este cea care primează și unde frumosul este apreciat și promovat. Deși mulți antreprenori se plâng că antreprenoriatul le răpește tot timpul, Irina Wagner mărturisește că ea îl privește ca pe un joc în care poți să faci tot ceea ce vrei, iar asta i se pare extraordinar. Libertatea este grea, dar îi place să se joace complicat. Atunci când există probleme, nu se cramponează, pentru că știe clar că nu e un capăt de lume: „Când a fost greu, Doamne-ajută!, poate n-am dat de foarte greu, dar am știut mereu că mai este ceva de făcut. Am știut că mereu există soluții. Ai atâtea instrumente la îndemână, cu ajutorul cărora să reechilibrezi lucrurile. Trebuie doar să vrei.”

Valoarea medie a unui obiect de artă marca Wagner este de 100 de euro. Cel mai ieftin obiect, o linguriță, costă 50 de lei, iar cele mai scumpe, lampadarele și bijuteriile create la comandă, pot ajunge și la 2-3 mii de euro. Cele mai apreciate și mai cumpărate obiecte de artă sunt cele de artă funcțională, și anume seturile de masă, de porțelan, cănile, în special. Dar, în egală măsură, și bijuteriile, cerceii și pandantivele, pentru că pot fi făcute cadou fără stresul că sunt prea strâmte sau prea largi, ca în cazul inelelor și al brățărilor, care trebuie probate înainte să fie cumpărate. Ca orice afacere, și „Wagner Arte Frumoase și Povești” a cunoscut perioade mai prospere și perioade în care strategiile și planurile s-au pierdut în neant. Iar criza nu a ocolit nici arta. Potrivit Irinei, din cauza situației economice prin care trec România și aproape întreaga Europă, puterea de cumpărare a românilor a scăzut foarte mult. Cel puțin în anul 2014, când nicio rețetă pe care au aplicat-o nu a funcționat: „Anul acesta nu s-a mai putut aplica nimic din ce știam. Parcă nu mai există reguli pe piață. Totul se petrece destul de la întâmplare și a trebuit să ne adaptăm, așa, de pe o lună pe alta, să găsim soluții și să ne gândim ce facem pentru business.”

Chiar dacă anul acesta a fost unul mai greu și îl vor încheia pe minus, nu este prima dată când se confruntă cu probleme. Și anul 2010 a fost dificil pentru că funcționau, fizic, în două spații din București, la adresa de pe bulevardul Carol și la adresa actuală, din Cotroceni, de pe strada Doctor Staicovici. La polul opus, „anii de vis”, cum le spune Irina, sunt 2006 și 2007, dar și anul 2013, care, în plină criză, a fost un an bun pentru business. Ceea ce îi confirmă Irinei că undeva există o soluție pe care nu a găsit-o încă, dar pe care o va găsi.

Parfumuri de cameră, bijuterii și păuni pictați pe porțelan

Deși a fost un an de criză, 2014 a venit cu lansarea unei colecții de parfumuri de cameră, lucrată în sudul Franței, a unei noi colecții de bijuterii și a bine-cunoscutei colecţii de porțelanuri, care s-a transformat într-o tradiție a Casei Wagner pentru că este lansată, anual, în luna octombrie: „Toate aceste demersuri reprezintă niște eforturi și energie investite în niște proiecte, unele făcute cu foarte mare pasiune. Nu știu dacă acum, în criză și în recesiune economică, era cazul ca noi să scoatem o colecție de parfumuri de cameră din esențe de Grasse. Pur și simplu, eu cred că noi trăim într-o lume paralelă, în care visăm și unde îi invităm pe oamenii care își doresc să evadeze din rutina asta și din viața asta de mașină, către o zonă care e frumoasă și creativă și te scoate din tipare.”

Noua colecție de porțelan pictat, semnată de Ana Wagner, include obiecte ce țin de arta ceaiului și de arta mesei. Se numește „Despre albastru, păuni și alte culori” și are ca personaje principale păunul și culoarea: „Se traduce prin bucuria de a trăi. E o colecție foarte colorată, cu citrice, citate despre culoare, citate din mari artiști plastici. Și despre păun, care are nuanțele astea superbe de albastru și de verde. Și Ana mi-a spus că a inspirat-o o călătorie în Croația, unde marea e foarte albastră, cu nuanțe foarte puternice. Colecția este, practic, o celebrare a vieții.”

Pentru că vrea să și promoveze arta picturii pe porțelan, Casa Wagner organizează cursuri de pictură ce țin patru ore, se desfășoară într-o singură zi și costă 200 de lei. În acest preț sunt incluse toate materialele necesare, inclusiv porțelanul, și arderea de 24 de ore, pentru că obiectele sunt tratate termic. La finalul cursului, fiecare cursant pleacă acasă cu propria frântură de artă. Cursul
este predat de Bogdan Teodorescu, pictor și profesor de pictură, totodată și colaborator al Casei Wagner.

Cheia e în afara țării

Anul 2015 se anunță deja unul plin de provocări și de experimente pentru „Wagner Arte Frumoase și Povești”. Din 2014 au început să vândă într-un magazin din Londra și au participat la „London Fashion Week”, iar Marea Britanie va rămâne în continuare o piață pe care se vor axa. La începutul anului viitor vor lansa o colecție de bijuterii, colecție cu care se vor prezenta la târgul „Pure London”, care se va desfășura în luna februarie. „O să plecăm la Londra cu această colecție, care va fi foarte spumoasă, cu pietre foarte strălucitoare. Și, ca preț, ne-am propus s-o aducem sub ceea ce am făcut până acum, pentru că vrem să vedem cum reacționează publicul la bijutetii mai accesibile. Să vedem cum reacționează oamenii. Facem teste. Așa trăim! Asta-i bucuria noastră”, subliniază Irina Wagner. La târgul de la Londra, Casa Wagner, care a fost inclusă deja într-o divizie de lux, se va prezenta cu două linii de bijuterii: una foarte rafinată și scumpă, și alta, tot foarte elaborată, dar mai ieftină. Pentru că nu e mulțumită de cum merg lucrurile în România, Irina se gândește să împartă obiectele de artă în funcție de piață: pentru cea internă, să rămână cu seturile de porțelan pictat, iar pentru cea externă, să promoveze bijuteriile. Vor să intre pe piețele cu potențial economic, cum sunt America, Asia, Orientul Mijlociu, Rusia.

Un alt plan care s-ar putea materializa în anul 2015 este deschiderea unei cafenele. Dar nu orice cafenea, ci una cochetă, ieșită din peisajul bucureștean. „Eu, de exemplu, nu am multe locuri în oraș în care să mă simt bine. Și atunci, așa cum am făcut Casa Wagner, unde eu mă simt extraordinar, poate ar fi o idee să deschidem o cafenea. Și acolo e o investiție mare. Dar e un plan”, a conchis Irina.