Anda Roman: Nu ascultaţi niciun sfat, urmaţi-vă chemarea!

Cunoscut de toţi bucureştenii iubitori de obiecte de design altfel, atelierul este o oază de frumuseţe în centrul Capitalei. Este un spatiu cu o atmosfera boemă, cu personalitate, un spaţiu care inspiră şi care adună laolaltă atât obiecte de design, cât şi piese de mobilier vechi, găsite în târguri şi regândite, recondiţionate, reinventate de designer. Anda Roman povesteşte cum a transformat un proiect născut din nevoia de exprimare artistică, într-un business profitabil. Povestea Atelierului Anda Roman vorbeşte despre o alegere de drum şi despre curajul de a urma o pasiune.

„La început, Atelierul Anda Roman a fost un proiect personal, mai degrabă decât un business. Am conceput un spaţiu în care să ma pot exprima aşa cum eram atunci, dar capabil să îmi primească şi versiunile viitoare ale eu-lui meu în continuă mişcare. Cred că renovarea propriei mele case mi-a deschis calea spre designul interior.”, spune antreprenorul.

Era într-un moment de căutare de sine. „Pe drumul acesta am făcut tot felul de salturi radicale – de pe un continent pe altul, de la un domeniu la altul – scandalizand pe mulţi din jurul meu. Decizia de a aborda acest domeniu nu a fost foarte calculată, dar a fost o mişcare necesară în acel moment”, explică Anda de ce a dat viaţă acestui proiect.

„Am fost prinsă în tiparele colective pentru ceva vreme. Şi acum mai lucrez la desprindere!”

Anda Roman nu a ştiut dintodeauna că acesta este drumul pe care vrea să-l urmeze în viaţă. „Până la designul de interior a fost un drum lung. Provin dintr-o familie în care a fi "intelectual" însemna însăşi esenţa lumii. Intrarea la facultate echivala cu un fel de act suprem de supraviețuire. Aşa că nici nu mai ştiu din ce motive am ales Facultatea de Drept: a fost probabil un fel de provocare pe care o lansasem lumii şi mie însămi. Apoi, când m-am mutat în Seattle, la Universitatea din Washington, imediat după licenţă, am continuat cu studii în domeniu, aşa, din inerţie. Din fericire am ieşit din ea şi mi-am asumat riscul părăsirii drumului cunoscut. Prima oară a fost mai greu, apoi a devenit un „modus vivendi”. Aşa că nu, nu am ştiut dintotdeauna ce vreau să fac”, recunoaşte cu o sinceritate debordantă creatorul. Pe de altă parte, ea a ştiut dintotdeauna că îi place să bricoleze, să deseneze, să picteze, să croiescă, să coasă, să coleze, să tricoteze, să scrie, să brodeze sau să aranjez case de păpuşi ore în şir. „În copilăria mea însă, dacă erai bun la toate astea nu era mare filosofie, dacă erai bun numai la astea erai un “fraier”. Aşa că nici eu, la rândul meu, nu am dat importanţă prea mare acestor daruri. Am fost prinsă în tiparele colective pentru ceva vreme… Şi acum mai lucrez la desprindere”, mai spune Anda Roman.

În timpul liber cel mai mult îi place să nu facă nimic

Nicio zi din viaţa designerului nu arată la fel ca cea de dinaintea ei sau ca cea care îi urmează. De altfel, nici ea nu e chiar aceeaşi. „Într-o zi încep ziua devreme, la 6:30 şi îmi duc copiii la şcoală, beau o cafea la braseria şcolii şi aspir energia bună de acolo. Apoi fac cumpărături, lucrez de acasă, mă duc la magazin, merg pe un şantier sau mai multe. Uneori ies la masă (foarte rar la prânz), pentru întâlniri cu clienţi şi apoi fie lucrez la diverse proiecte de pe computer, fie mergem în căutare de obiecte pentru casele pe care le amenajăm. Spre seară mă întâlnesc cu familia mea acasă sau ieşim împreună la cină undeva. Înainte de culcare avem pogram de citit. Fiecare are cartea lui şi cine ştie să citească citeşte din cartea lui, iar cine nu, ascultă ce îi citesc eu din cartea aleasă. În alte zile mă trezesc la fel de devreme, însă – după ce îi pregătesc pe copii pentru şcoală – îmi încep ziua pe terasă din mansardă, printre flori şi acoperişuri, cu o carte în mână. Am o plăcere aproape vinovată când fac asta, dar această plăcere mă încarcă pentru toată ziua”, povesteşte Anda cum arată o zi din viaţa ei.

Întrebată ce-i place cel mai mult să facă în timpul liber, ea a recunoscut că i s-ar părea ideal să nu facă nimic.”Să pierd timpul şi să nu mă simt vinovată pentru asta. Dolce far niente… Îmi place de asemenea să colind târgurile de antichităţi sau să citesc, fără să îmi impun limite de timp. Ore în şir.”.

Sfat pentru tineri: „nu ascultaţi niciun sfat de la nimeni, doar pe voi, şi acţionaţi în consecinţă”

Anda Roman spune că nu a avut niciodată mentori. Admiră oamenii deschişi, care „nu se sperie de nimic, nici de alţii, nici de ei înşişi, nici de constructe mentale”. „Asta le dă o centrare de sine şi din punctul acela pot dărâma orice bariere, au o anumită libertate. La acea libertate aspir eu. Abia de acolo cred că începe adevărata creativitate. Până acolo sunt exerciții mimetice”, este de părere antreprenorul.

În plus, ea nu are nici un motto după care se ghidează în viaţă- Are însă o convingere. „Aceea că sunt unică în felul meu şi nu mi se aplică întotdeauna ce li se aplică altora. Cred, de fapt, că fiecare este unic în felul lui şi că toţi putem accesa orice ne dorim, doar să vrem să permitem asta.”.

Are şi un sfat pentru tineri: „să nu asculte niciun sfat de la mine sau de la alţii. Să se asculte cu atenţie pe ei înşişi şi să acţioneze în consecinţă. Chiar dacă pare greu de făcut, uneori chiar imposibil”, conchide specialista.