10 scuze care te fac să îţi amâni propria afacere

Nu am relațiile necesare.

Printre primele scuze pe care ți le spui singur este cea că nu ai conexiuni. Nimeni nu se naște cu acestea, toate se fac, iar cum tehnologia de acum a evoluat atât de mult, poți găsi pe oricine în mediul online, chiar și pe Papa, dacă insiști puțin. Cei drept, nu știm ce fel de afaceri ai putea face cu el. Cu ajutorul social media se poate ajunge la oricine. Învață de la cei care au reușit și înainte de a-i contacta pe viitorii tăi parteneri asigură-te că-i deranjezi cu un motiv foarte bun.

Nu am bani.

Să fii antreprenor în adevăratul sens al cuvântului înseamnă să fii eficient. Se cere eficiență mai mare cu mai puțin, mai puțini bani, mai puțini oameni, mai puțin timp. Niciodata nu vei avea banii de care crezi că ai nevoie. Nu ai bani să îți lansezi afacerea așa cum aveai planul făcut, schimbă planul.

M-am trezit prea târziu.

Niciodată nu este pre târziu! Uită-te la cei mai de succes oameni și vei vedea că nu au fost pionieri în domeniul lor. Unii dintre ei poate, dar majoritatea nu. Zuckerberg nu a fost primul care a creat o rețea de socializare așa cum nici Jobs nu a fost primul în domeniul său. Dacă îți spui minciuna asta, atunci clar, nu vrei să vii cu un produs mai bun, mai puternic, să-l vinzi mai ieftin, potrivit Inc.com.

Nu am destul timp.

Asta este o altă scuză lamentabilă. Dacă ai mai avea doar 24 de ore de trăit, te-ai apuca să îți verifici statursurile pe Facebook sau ai încerca să prioritizezi cu adevărat ce faci cu cele 24 de ore rămase. Toți trăim în aceeași dimensiune a timpului, contează doar cum îl prioritizăm. Conștierntizezi asta și vei vedea cât de clar îți este ce ai de făcut.

Nu am calitățile necesare.

O să vină ca un șoc pentru tine asta, dar nimeni nu le are la început sau aproape nimeni. Nu le ai, nu-i nimic, le înveți. Vorbește cu prietenii, citește o carte, citește mai multe. Educă-te! Ia-ți un job part time într-o mică firmă să prinzi noțiunile de bază. Dacă cineva deja face ce vrei tu să faci, mergi acolo și încearcă niște muncă voluntară până ajungi să furi noțiunile pe care le vrei.

Nu am idei de Nobel.

Să vii cu ceva cu adevărat inovativ în piață este foarte, foarte greu. În schimb, să reacționezi la ceva ce există deja în piață este foarte ușor. Mergi și observă situațiile de zi cu zi. Asta este singura împrejurare în care îți este permis să te plângi. Vei vedea o mie și una de probleme care apar, iar pentru acestea trebuie găsite soluții, așa că pune-te pe treaba.

Nu îmi asum riscul.

Riscuri îți asumi și când treci strada și când arunci o foia de hârtie la gunoi. Orice risc pe care ți-l asumi astăzi este unul din care îți poți reveni. Vei ajunge să fii mai puternic, mai deștept și vei învăța o lecție. Mai bine să regreți că ai făcut ceva, decât să regreți că nu ai avut curajul să riști și nu ai făcut acel ceva.

Sunt mai bun la plănuit decât la executat.

Nu este adevărat! Dacă îți spui asta înseamnă că ești doar unul căruia îi e lene să muncească. Fiecare antreprenor, oricât de mare ar fi el, și-a suflecat mânecile și a pus umărul la treabă, pentru că, până la urmă, era afacerea lui. Dacă nu vrei să muncești atunci mai bine angajează-te la stat.

E prea greu.

Fiecare drum lung este greu. Nimic bun nu se obține peste noapte, poate doar câștigul la Loto, dar ăla te face antreprenor, cum faptul că știi tabla înmulțirii te face expert în metematică. Gândește-te la finalul drumului și la ce vei realiza până acolo, apoi construiește pe acest gând. Așa vei vedea că POȚI.

Țoți vor râde de mine dacă eșuez.

Dacă se va întâmpla așa, lasă-i să râdă. Eșecul face parte din orice business. Important este ce înveți din asta. Cei care vor vorbi despre eșecul tău sunt, în general, cei care nu au curajul să facă ce faci tu. Ei sunt lașii care comentează fiind limitați de propriile eșecuri în viață. Dar cu posibilul eșec vor exista și oameni care vor aprecia curajul de care ai dat dovadă. Ei sunt cei care te vor încuraja să mergi mai departe.

Acum că ați citit aceste rânduri, câți dintre voi vă regăsiți în cel puțin patru sau cinci astfel de scuze? Întreb pentru că nimeni nu s-a nascut să fie mulțumit cu statulul de angajat. Dar dacă totuși da, atunci reanalizați-vă prioritățile!