Unele persoane își supraevaluează cunoștințele, altele și le subestimează. De ce?
De multe ori se ajunge în situația în care avem o persoană care cunoaște răspunsul, deține informația, dar nu este capabilă să îl verbalizeze, sau să gestioneze emoțiile legate de acest aspect.
Pentru a evita aceste momente dificile, în care pozitivul devine negativ – adică nu ne putem ajuta de informația pe care o avem – este nevoie să ne conștientizăm emoțiile și să le dăm voie să se manifeste.
Emoțiile pot fi gestionate
Este necesar să știm că o emoție este involuntară. Nu se poate controla, însă se poate gestiona adecvat. Emoția nu are legătură cu nivelul de cunoștințe acumulat. Există persoane care se simt dezamăgite de faptul că nu au curajul să răspundă sau să iasă în față pentru a-și putea exprima punctul de vedere, din cauza sentimentelor de nesiguranță pe care le au. Sunt momente când e greu o situație e greu de gestionat din punct de vedere emoțional, iar atunci raționalul trece pe locul doi. Intervine evitarea, căci persoana nu deține controlul situației.
În unele cazuri
Tot pe registrul dezvoltării emoționale vorbim și despre dorința de perfecțiune. Stilul de personalitate caracterizat de perfecționism este capabil să inițieze, să susțină și să finalizeze sarcini. Când acea nevoie de perfecționism depășește însă o barieră, persoana în cauză, cel mai probabil, nu poate finaliza sarcinile ori nu poate respecta termenele limită (deadline-uri).
În acele cazuri în care o persoană nu deține informația și cunoștințele necesare, atunci apelează la un mecanism inconștient care funcționează pentru a putea trece peste acest moment: își va supraevalua cunoștințele și va încerca prin tupeu și curaj să substituie lacunele pe care le are.
Inconștient va asocia îndrăzneala cu buna pregătire și formare în domeniul în care aplică. Unele persoane, când se află în situația de a nu ști și a nu face față profesional situației, încearcă să acapareze și să ducă discuția în punctele lor forte. Aceasta deoarece persoana în cauză este conștientă de valoarea sa, dar știe că această metodă este singura care poate îi poate fi de ajutor.
O dorință permanentă
În unele cazuri, chiar dacă deține elementele necesare și informația de care se poate folosi, o persoană este în incapacitatea de a o expune sau de a răspunde. Aceasta poate veni din frica de respingere în cazul unui răspuns incorect sau parțial. Pentru această persoană, un răspuns imparțial este de neluat în calcul.
Cu cât ai o cultură mai bogată, cu atât ai o dorința permanentă de cunoaștere și ai impresia că niciodată nu va fi suficientă informația pe care o deții. În contrast, o persoană care cunoaște câteva elemente, crede că Universul se învârte doar în jurul acestora, că nu mai există și altceva.
Rămâne de văzut.
