Viata privata incepe cu computerul si telefonul

In primul rand,
ar trebui reamintit ca raporturile de munca, in mod fundamental, se reduc la
faptul ca angajatul pune forta sa munca si calificarea sa in slujba unui
angajator, in scopul obtinerii unui venit. Asadar raporturile de munca dintre
angajator si angajat sunt guvernate de legi si de contractul individual de munca
si/sau alte acte juridice anexe acestuia sau conexe, si nici una dintre parti
nu poate, fara acordul celeilalte parti, sa-si aroge mai multe drepturi ori sa-si
limiteze/anuleze obligatiile ce ii revin. De aici se deduce ca avem, in ceea ce
priveste interceptarile e-mailurilor si telefoanelor, doua premise de lucru: cand
angajatul isi da acordul expres pentru ca angajatorul sa efectueze acele operatiuni
sau cand angajatorul nu cere sau nu obtine, in prealabil, acordul
angajatului.

I. In conditiile in
care angajatul isi da acordul, compania este ferita de unele consecinte legale,
dar nu de toate. Astfel, ceea ce va putea lovi necrutator compania este faptul
ca, pentru a efectua aceste interceptari, are nevoie de aparatura de
specialitate, aici intrand in conflict cu dispozitiile art. 19 din Legea
sigurantei nationale nr. 51/1991, care spune ca „detinerea, confectionarea sau
folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicatiilor (…)
constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani".

II. A
doua premisa vizeaza situatia in care angajatul nu isi exprima acordul pentru
ca angajatorul sa ii intercepteze comunicatiile. Interceptarea comunicatiilor
de catre companie incalca, in aceasta ipoteza, atat drepturile
angajatului, cat si ale tertilor.

O situatie
particulara o poate constitui aceea a angajatilor care au semnat o clauza de
confidentialitate fara sa se precizeze expres dreptul companiei de a intercepta
comunicatiile acestui angajat. In acest caz, compania justifica un interes
legitim in efectuarea acestor operatiuni, cu conditia ca acestea sa se
efectueze prin sondaj si nu in mod permanent. Totusi, compania continua sa incalce
legea in ceea ce priveste detinerea echipamentelor folosite la interceptare.

Pentru ambele
premise luate in discutie, se impune insa o clarificare: in discutie este
dreptul companiei de a intercepta comunicatii ale echipamentelor proprietatea
companiei si aflate in folosinta angajatilor. In cazul in care compania
intercepteaza o comunicare de pe e-mailul personal sau de
pe telefonul personal al angajatului, incalcarea legilor penale si civile
de catre companie este deosebit de grava.

O chestiune mai
putin discutabila este supravegherea video a angajatilor. Pana la dezvoltarea
acestei tehnologii, angajatii erau supravegheati de patron sau de o persoana de
incredere a acestuia. Prin urmare, supravegherea activitatilor lucrative de catre
companie nu incalca legi in vigoare.

Ce se intampla cu
imaginile, datele si informatiile colectate? Aceasta intrebare trebuie sa ii preocupe
mai mult pe angajati decat o eventuala supraveghere video. Daca un angajat
fura materiale din depozitul companiei, supravegherea video slujeste aflarii
adevarului. Daca aceeasi camera surprinde ca un angajat isi scoate
verigheta cand vine la serviciu si trimite imaginea familiei
angajatului spre „dezbatere" este o evidenta incalcare a dreptului la viata
privata.

Concluzionand,
consideram ca interceptarea e-mailurilor si telefoanelor angajatilor este
o practica nelegala. Supravegherea
video a activitatilor lucrative este permisa, sub rezerva respectarii dreptului
la imagine si la viata privata a angajatului.